ICCJ. Decizia nr. 4974/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4974/2010
Dosar nr. 226/44/2010
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC G.A.I. SRL Bucureşti a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 25896 din 15 ianuarie 2010 până la pronunţarea instanţei asupra fondului.
În motivarea cererii se arată că prin raportul de inspecţie fiscală s-a stabilit de plată către bugetul de stat suma de 1.949.633 RON şi s-a solicitat suspendarea pentru că sunt îndeplinite condiţiile:
- a fost sesizată autoritatea publică emitentă care a emis actul cu plângerea prealabilă;
- există un caz bine justificat;
- există o pagubă iminentă ce trebuie prevenită.
Cazul bine justificat
Referitor la cazul bine justificat s-a invocat faptul că în luna iulie 2009 s-au instituit măsuri asigurătorii pentru o obligaţie fiscală de 6.000.000 RON, iar ulterior a fost redusă la 1,9 milioane RON.
Baza impozabilă, impozitul pe profit şi TVA-ul provin din relaţia societăţii G.A. cu un alt agent economic SC C., considerat inactiv, motiv pentru care au fost anulate toate tranzacţiile dintre cei doi agenţi economici.
Dacă în urma contestaţiei se va recunoaşte valabilitatea tranzacţiilor dintre C. şi G.A. se invocă faptul că suma de plată se va diminua cu 1,2 milioane RON.
Paguba iminentă
În ceea ce priveşte paguba iminentă se arată că poprirea conturilor şi executarea silită a imobilelor vor bloca activitatea firmei şi vor duce la faliment.
Societatea este la zi cu plata datoriilor către stat, dar are şi 3 contracte de leasing în derulare.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de suspendare şi s-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. 25896 din 15 ianuarie 2010 până la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
În motivarea soluţiei s-a arătat că reclamanta a făcut dovada întocmirii condiţiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat şi a existenţei unei pagube iminente.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Brăila considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că sentinţa atacată nu a fost motivată temeinic în fapt şi în drept, iar simpla enumerare a acestor considerente cu caracter general este valabilă pentru toate firmele, ceea ce ar conduce la o excepţie a acestora de urmărire silită a datoriilor la bugetul de stat la simpla lor cerere.
Se consideră că practica instanţei supreme şi a Curţii Constituţionale a stabilit că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, iar suspendarea executării actului constituie o situaţie de excepţie.
Mai mult, actul administrativ atacat nu a fost pus în executare de către recurentă, că s-au dispus numai măsuri asigurătorii, deci nu poate exista un caz bine justificat şi nici posibilitatea producerii unei pagube iminente.
Faptul că reclamanta are salariaţi şi contracte în derulare nu reprezintă un caz bine justificat şi nici nu probează o pagubă iminentă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi pe fond respingerea cererii ca nefondată.
Intimata SC G.A.I. SRL (fostă G.A.) a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
S-a depus la dosar copia sentinţei nr. 1010/FCA din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Brăila, secţia comercială, contencios administrativ, copia deciziei nr. 1624 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 184 din 1 iunie 2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care s-a soluţionat plângerea administrativă, practică judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în materia suspendării actelor administrativ fiscale.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu a acestuia.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ se poate solicita şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului atacat, dar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
La această reglementare cu caracter general se adaugă, în materia suspendării executării actului administrativ fiscal şi prevederile art. 215 C. proc. fisc. care instituie obligativitatea plăţii unei cauţiuni.
„Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În speţă, această condiţie este îndeplinită pentru că reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor atacate.
În cadrul cererii de suspendare nu se poate face o analiză a acestor motive pentru că ele vor fi analizate de instanţa care verifică legalitatea actului contestat, dar în cazul suspendării textul legii cere ca împrejurările de fapt şi de drept să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
„Paguba iminentă”, cea de-a doua condiţie cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În cauză s-a dovedit că este îndeplinită şi această condiţie pentru că prin poprirea conturilor, prin executarea silită a imobilelor se poate bloca activitatea firmei.
Pentru a preveni producerea unor asemenea consecinţe se impune suspendarea actului administrativ final până la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Brăila împotriva sentinţei civile nr. 67 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4970/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4978/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
