ICCJ. Decizia nr. 4969/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4969/2010
Dosar nr. 4018/1/2010
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4018/1/2010, recurenta D.N.S. a formulat recurs împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 aprilie 2010 prin care s-a respins contestaţia acesteia împotriva hotărârii din 22 aprilie 2010 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii privind respingerea contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie din 9 mai 2010.
În motivele de recurs se arată că recurenta este absolventă a Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, promoţia 1997 şi până în anul 2006 a fost avocat în Baroul M. iar de la 9 mai 2006 a fost numită, prin concurs, judecător la Judecătoria Luduş.
În anul 2009 i s-a permis înscrierea la concursul de promovare din 30 mai 2009, însă, media obţinută nu i-a asigurat ocuparea unuia din cele două locuri de la Tribunalul Mureş.
În baza aceluiaşi Regulament, cererea recurentei de participare la concursul de promovare a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de vechime.
Prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 a Curţii Constituţionale s-a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale, iar recurenta apreciază că argumentul Curţii că nimic nu justifică apariţia unei diferenţieri între momentul admiterii în magistratură şi cel al promovării nu poate fi interpretat decât în sensul că acelaşi principiu al egalităţii trebuie să guverneze şi ulterior intrării în magistratură, fiind neconstituţională instituirea unei poziţii privilegiate pentru avocaţi, cu consecinţa alinierii din punct de vedere al calculării vechimii şi al recunoaşterii aceloraşi drepturi celorlalte categorii care au intrat în magistratură, similar avocaţilor.
Interpretarea ce se impune a se face este în sens permisiv şi nu restrictiv.
Au fost invocate prevederile art. 31 din Legea nr. 47/1992 corelate cu cele ale dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 şi s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004 ce reglementează noţiunea de vechime în magistratură.
S-au făcut referiri la o serie de cauze pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care au subliniat necesitatea unor norme de drept intern, suficient de accesibile şi previzibile, iar reglementarea în baza căreia au fost organizate concursurile anterior creează neajunsuri pentru că în anii precedenţi s-a constatat că sunt respectate condiţiile de vechime iar în prezent aceiaşi candidaţi sunt respinşi.
Recurenta a arătat că la 28 aprilie 2010 s-a admis cererea de participare a doamnei judecător V.D., care întruneşte condiţii de participare similare.
S-a solicitat admiterea recursului, să se constate ca fiind întrunite condiţiile cumulative ale art. 5 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 şi să fie validată ca fiind legală cererea privind participarea la concursul din 9 mai 2010.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea din 22 aprilie 2010 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de D.N.S. împotriva hotărârii din 12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 9 mai 2010 prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concursul de promovare pentru neîndeplinirea condiţiei privind vechimea necesară promovării în funcţie, cu motivarea că art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009.
Contestaţia formulată de recurenta D.D.S. a fost respinsă prin hotărârea din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu motivarea că art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost declarat ca neconstituţional şi în baza art. 147 alin. (1) din Constituţia României, aceste dispoziţii şi-au încetat efectele juridice.
În motivele de recurs recurenta a susţinut că declararea ca neconstituţională a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu trebuie interpretată restrictiv ci permisiv.
Referitor la acest aspect, trebuie amintite dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţia României care precizează că „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei”.
Prevederi similare există şi în art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Cererea recurentei de participare la concursul de promovare a fost respinsă pentru că nu îndeplineşte condiţia de vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţia de judecător de tribunal.
Art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevedeau că la stabilirea vechimii în funcţie va fi avută în vedere şi vechimea în funcţia de avocat.
Acestea dispoziţii au fost declarate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, iar după expirarea termenului de 45 de zile, pentru că nu au fost puse în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, ele şi-au încetat aplicabilitatea.
Prin urmare, nu se poate analiza incidenţa Deciziei nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale decât prin prisma dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi pentru promovarea în funcţie a judecătorilor vechimea necesară va fi cea stabilită de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 fără a mai fi avută în vedere vechimea în funcţia de avocat, astfel că din acest punct de vedere hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Referitor la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată de recurentă se constată că aceasta nu are incidenţă în cauză pentru că normele de drept intern ce reglementează materia promovării în funcţii a judecătorilor este accesibilă şi previzibilă.
În ceea ce priveşte admiterea cererii de participare la concurs a doamnei judecător V.D., situaţiile nu sunt comparabile.
Participarea la concursul anterior a acesteia s-a datorat pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, respectiv decizia nr. 512 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a stabilit că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a participa la concursul de promovare în ceea ce priveşte vechimea în magistratură, iar soluţia adoptată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la 28 aprilie 2010 este efectul puterii de lucru judecat a acelei hotărâri judecătoreşti.
Apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.N.S. împotriva hotărârii din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4968/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4970/2010. Contencios → |
|---|
