ICCJ. Decizia nr. 4978/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4978/2010
Dosar nr. 697/59/2010
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată cu nr. 697/59/2010, reclamanta SC M. SRL Timişoara a solicitat eliberarea cauţiunii în cuantum de 136.618 RON ce a fost achitată cu titlu de cauţiune cu OP nr. A din 16 iulie 2010 în Dosarul nr. 697/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ contencios şi fiscal.
În motivarea cererii s-a arătat că cererea de suspendare a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 350 din 19 iulie 2010, sentinţa rămasă irevocabilă prin nerecurare şi de aceea, se impune restituirea cauţiunii în sumă de 136.618 RON.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 10 august 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 697/59/2010 a fost admisă cererea reclamantei şi s-a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 136.618 RON consemnată la Banca C. Timişoara, cu OP nr. B din 16 august 2010 emis de Banca V.
În motivarea soluţiei s-a reţinut faptul că potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. suspendarea executării unui act administrativ fiscal este condiţionată de depunerea unei cauţiuni, în condiţiile art. 723 C. proc. fisc., iar prin sentinţa civilă nr. 350 din 19 august 2010 pronunţată în Dosarul nr. 697/59/2010 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal din 25 iunie 2010 emis de A.P.D.R.P. Bucureşti, cu aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru că legiuitorul a urmărit prin cauţiune să preîntâmpine producerea unui prejudiciu prin neexecutarea unui act juridic cu caracter executoriu în dauna creditorului şi cum în cauză s-a respins cererea de suspendare a executării, a fost admisă cererea de restituire a cauţiunii.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A.P.D.R.P. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de restituire a cauţiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată faptul că pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. 696/59/2010, se află înregistrată cererea reclamantei de anulare a procesului-verbal de constatare din 25 martie 2010 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei din 3 iunie 2010 prin care s-a stabilit un debit de 654.164,85 RON în sarcina reclamantei.
Au fost invocate dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. şi se consideră greşită soluţia instanţei de fond care a făcut abstracţie de prevederile acestui art. ce dau posibilitatea restituirii cauţiunii numai dacă partea adversă declară în mod expres că nu va formula o cerere în despăgubiri (condiţie neîndeplinită în acest caz).
Pentru că dosarul ce are ca obiect acţiunea în anulare este încă pe rolul instanţelor şi pentru că reclamanta nu a achitat nicio sumă din debitul constituit în sarcina sa, recurenta nu este de acord cu restituirea cauţiunii.
S-a depus la dosar dovada din care rezultă că acţiunea în anulare a fost soluţionată de Curtea de Apel Timişoara prin respingerea acţiunii reclamantei.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat acţiune pentru anularea unor acte administrative emise de recurentă prin care s-au stabilit obligaţii de plată în sumă de 654.164,85 RON.
S-a formulat şi o cerere de suspendare a executării acestor acte şi s-a fixat plata unei cauţiuni în sumă de 136.618 RON, iar cererea de suspendare a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 350 din 19 iulie .2010 a Curţii de Apel Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin nerecurare.
Instanţa de fond, deşi a examinat cererea în raport de dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., a admis cererea reclamantei.
De remarcat este faptul că dispoziţiile C. proc. fisc. nu conţin proceduri referitoare la modalitatea de restituire a sumelor plătite cu titlu de cauţiune pentru suspendarea actelor administrativ-fiscale şi de aceea, cum Legea contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. proc. civ., restituirea cauţiunii se face potrivit art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit acestui text „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cererea pentru plata despăgubirilor cuvenite, până la îndeplinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.
Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”.
Legea stabileşte condiţiile în care se poate dispune restituirea cauţiunii:
- să existe o hotărâre irevocabilă prin care să se soluţioneze fondul cauzei, iar cel îndreptăţit să nu formuleze cerere pentru plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;
- excepţia de la regulă prevede că se poate restitui, de îndată, cauţiunea dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Din analiza actelor depune la dosar nu rezultă că erau îndeplinite condiţiile pentru a se dispune restituirea cauţiunii.
Pe de o parte, a fost soluţionată irevocabil numai cererea de suspendare a executării actelor administrative, dar acţiunea în anulare se afla pe rolul instanţei.
Nici situaţia de excepţie nu este incidentă în cauză pentru că nu există declaraţia intimatei care să declare că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Soluţia instanţei de fond a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De aceea, va fi admis recursul, va fi modificată încheierea atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva încheierii din 10 august 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea reclamantei SC M. SRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4974/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4981/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
