ICCJ. Decizia nr. 4986/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4986/2010
Dosar nr. 3594/121/2009
Şedinţa de la 12 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1200 din 30 octombrie 2009 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii T.I., G.I., L.V., E.G., R.T., B.G., O.F., B.F., B.T., C.G., C.N., D.N.D., S.H., M.C. şi O.C., în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V. Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Galaţi a reţinut că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, respectiv:
- suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, republicată, calculate şi plătite începând cu data pronunţării hotărârii;
- suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, respectiv din data de 1 ianuarie 2004 până la data pronunţării hotărârii;
- obligarea pârâtei la plata în continuare a drepturilor salariale până la încetarea raporturilor de serviciu ca drept câştigat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi, solicitând declinarea soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (…) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege organică nu se prevede astfel”.
Având în vedere faptul că raporturile de serviciu sunt stabilite între persoana juridică - Autoritatea Naţională a Vămilor şi funcţionarii publici reclamanţi, Tribunalul a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel de la domiciliul pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru exercitarea rolului de regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că reclamanţii au înţeles să se judece doar cu pârâta D.R.A.O.V. Galaţi.
Astfel, Curtea de Apel a constatat că potrivit art. 2 lit. d) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Galaţi ca instanţă de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona cauza în primă instanţă, în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanţii au solicitat pârâtei D.R.A.O.V. Galaţi la plata unor drepturi salariale.
În vederea stabilirii competenţei materiale în soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligaţional dedus judecăţii.
Raportul de serviciu al reclamanţilor este stabilit în mod direct cu D.R.A.O.V. Galaţi, iar această autoritate este organ administrativ constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având competenţa legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite funcţionarilor publici aflaţi în raporturi de serviciu directe cu instituţia.
Deci, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care stabilesc competenţa tribunalului ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de faţă, competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă, revine Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe T.I., G.I., L.V., E.G., R.T., B.G., O.F., B.F., B.T., C.G., C.N., D.N.D., S.H., M.C. şi O.C. şi pe D.R.A.O.V. Galaţi, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4983/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4987/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
