ICCJ. Decizia nr. 4988/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4988/2010
Dosar nr. 300/35/2010
Şedinţa de la 12 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 557 din 27 ianuarie 2010 Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri C., în contradictoriu cu debitoarea SC V.C. SRL, în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Satu Mare a reţinut că, prin cererea formulată, creditoarea C.N.A.D.R. SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanţei de plată, obligarea debitoarei SC V.C. SRL la plata echivalentului în lei a sumei de 232,50 euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Naţionala a României., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, echivalentului în lei a sumei de 332,71 euro plătibil la cursul de schimb al Băncii Naţionale a României valabil în ziua achitării acestuia, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2009 şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
S-a mai reţinut că debitoare a încheiat contractul din 23 octombrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu nr. BB, cuantumul rovinietelor fiind de 930 euro, cu obligaţia achitării în 4 rate.
Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competenţa soluţionării cererilor privind emiterea ordonanţei de plată revine instanţei competente să judece fondul cauzei, în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat, cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) Teza finală din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, judecătoria a apreciat că, în cauză, contractul încheiat de părţi este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 193/CA/2010 din 19 mai 2010 a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Satu Mare şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, în pricina de faţă, între părţi, a fost încheiat contractul din 23 octombrie 2006 care are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale şi deşi C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel a mai apreciat că, în cauză, contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o societate comercială, care în acelaşi timp este asimilată unei autorităţi publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Reglementând obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) şi (3), că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situaţii, principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.
Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), Teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autorităţile publice, în funcţie de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public - privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achiziţiile publice, precum şi alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.
În cauza de faţă, prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R. SA prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a solicitat în cadrul procedurii ordonanţei de plată, obligarea debitoarei SC V.C. SRL la plata echivalent în lei a sumei de 232,50 euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, echivalentului în lei a sumei de 332,71 euro plătibil la cursul de schimb al Băncii Naţionale a României valabil în ziua achitării acestuia, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2009 şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de ordonanţă de plată este formulată de Direcţia Regională Drumuri şi Poduri C. în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă";.
Deci, litigiul în cauza de faţă poartă asupra executării obligaţiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăţi comerciale de către Compania Naţională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut”.
Un asemenea contract este un contract comercial, având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul preţului, astfel că nu este un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) Teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa instanţei specializate de contencios administrativ.
Prin urmare, raportat la obiectul său, respectiv eliberare rovinietă şi încasare tarif utilizare drumuri şi în condiţiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorităţi publice în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competenţa de soluţionare a cererii de emitere a somaţiei de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri C. şi SC V.C. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4987/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4989/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
