ICCJ. Decizia nr. 5005/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5005/2010
Dosar nr. 1417/59/2009
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi apărările formulate de pârâţi
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 17 decembrie 2009, reclamantul R.D. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (reorganizat la data soluţionării recursului ca Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în temeiul OUG nr. 115/2009; denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „M.A.D.R.") şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.P.D.R.P.") solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună.
- anularea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 2051 din 09 octombrie 2009;
- reintegrarea în funcţia avută anterior emiterii ordinului de încetare a raportului de muncă;
- anularea tuturor actelor administrative ce vor fi emise în vederea transpunerii în planul realităţii obiective a concursului pentru ocuparea funcţiei de director coordonator adjunct al serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea M.A.D.R.;
- obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat si recalculat de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi luat această măsură pe perioada corespunzătoare emiterii Ordinului nr. 2051/2009 şi până în momentul integrării efective pe funcţia deţinută anterior;
- obligarea pârâţilor să-i plătească suma de 20.000 lei reprezentând daune morale, cuantificate ca urmare a prejudiciului de imagine adus prin măsura abuziva de desfacere a contractului de management pe criterii politice; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct al Oficiului Judeţean de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, în urma unui concurs, prin Decizia nr. 1450 din data de 28 mai 2009 emisă de A.P.D.R.P., în temeiul prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 992 din 28 mai 2009, şi a încheiat contractul de management nr. 37/OJPDRP din 28 mai 2009 pe o perioada de 1 an.
Prin Ordinul nr. 2051 din 09 octombrie 2009 s-a dispus încetarea raportului său de muncă în calitate de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, cu motivarea că s-a desfiinţat postul pe care îl ocupa.
Reclamantul a susţinut că ordinul contestat este nelegal, întrucât a fost emis în perioada în care se afla în concediu de boală din data de 02 octombrie 2009, cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, republicată şi ale art. 60 alin. (1) C. muncii, şi din cauză că, deşi desfiinţarea postului trebuia să fie efectivă şi să aibă o cauză reală, conform art. 100 pct. 5 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 65 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003, în perioada 19-27 octombrie 2009, ministerul a scos la concurs postul respectiv, astfel că măsura de încetare a raportului său de muncă a este lovită de nulitate absolută.
Mai susţine reclamantul că actul contestat este nelegal întrucât OUG nr. 105/2009 în temeiul căreia a fost emis nu prevede desfiinţarea Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, precum şi din cauză că nu prevede termenul în care poate fi atacat, instanţa la care se atacă, nu cuprinde motivarea măsurii dispuse şi nu i-a fost acordat un termen de preaviz de 30 de zile, conform Codului muncii.
Totodată, susţine reclamantul că actul contestat încalcă dispoziţiile art. 82 din Contractul Colectiv de munca nr.2895 unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 şi a fost emis în temeiul lit. h) care nu există în cuprinsul art. 9 din contractul de management.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a solicită respingerea acţiunii, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
In motivarea excepţiei lipsei de obiect a acţiunii, pârâtul a arătat că postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş a fost desfiinţat.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că OUG nr. 37/2009 în temeiul căreia reclamantul a fost numit în funcţia respectivă a fost abrogată de OUG nr. 105/2009 şi, totodată, a fost declarată neconstituţională, astfel că nu mai produce efecte juridice. Mai susţine pârâtul că ordinul a fost emis cu respectarea dispoziţiilor OUG nr. 105/2009, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin conform art. 1 din HG nr. 1407/2009 şi ale art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001
Prin întâmpinarea depusă, pârâta A.P.D.R.P. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că ordinul contestat este emis de ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel
Prin sentinţa civilă nr. 133 din 25 februarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ fiscal:
- a respins excepţia lipsei de obiect a petitului din acţiunea reclamantului având ca obiect anularea ordinului nr. 2051 din 09 octombrie 2009, excepţie invocată de pârâtul M.A.D.R., reţinând că postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş nu a fost desfiinţat, dovadă în acest sens fiind Ordinul nr. 25 din 22 ianuarie 2010, (fila 52 la dosar) din care reiese că pe postul deţinut de către reclamant a fost numită o altă persoană, respectiv C.E.;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.D.R.P., reţinând că deşi această pârâtă nu a emis ordinul contestat, reclamantul a avut calitatea de director coordonator adjunct al Oficiului Judeţean de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, instituţie aflată în subordinea A.P.D.R.P..
- a admis acţiunea reclamantului;
- a anulat Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 2051 din 09 octombrie 2009 şi a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, precum şi plata drepturilor băneşti indexate şi majorate cuvenite de la data emiterii ordinului şi până la reîncadrarea efectivă a reclamantului pe postul deţinut anterior.
L-a obligat pe pârâtul M.A.D.R. la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale şi 2.010 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele.
Ordinul contestat este nelegal, întrucât încalcă dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. muncii, deoarece reducerea postului ocupat de reclamant nu a fost una reală şi efectivă atâta timp cât postul respectiv a fost scos la concurs şi în funcţie a fost numit C.E., aspect ce reiese din Ordinul nr. 25 din 22 ianuarie 2010 (fila 52 din dosar).
Eliberarea din funcţie a reclamantului intervenită înainte de expirarea duratei de 1 an pentru care a fost încheiat contractul de management este de natură a încălca principiul protecţiei aşteptărilor legitime.
Ordinul contestat nu îmbracă forma prevăzută de lege sub aspectul termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurii luate, precum şi instanţa la care se poate ataca, fiind astfel încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 paragraful 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, iar reclamantului nu i s-a acordat un termen de preaviz de 30 de zile, specific funcţiilor de conducere.
În raport cu dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul daunelor morale, instanţa a considerat că acesta este îndreptăţit a primi suma de 20.000 lei reprezentând daune morale, pentru repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a eliberării din funcţia de conducere.
3. Cererea de recur.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că instanţa de fond în mod greşit a dispus reîncadrarea reclamantului, în condiţiile în care prin acţiune reclamantul a solicitat reintegrarea pe postul deţinut anterior.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că instanţa de fond în mod greşit a dispus anularea ordinului contestat, atâta timp cât actul
administrativ în litigiu este unul cu executare uno ictu şi a ajuns la termen anterior introducerii acţiunii şi pronunţării hotărârii de către instanţa de fond.
Recurentul-pârât susţine că dreptul şi interesul reclamantului în promovarea acţiunii au devenit nelegitime ca urmare a faptului că OUG nr.37/2009, în temeiul căreia a fost numit în funcţie, a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009.
Mai arată recurentul-pârât că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea ministerului la plata de daune morale atâta timp cât reclamantul nu a dovedit producerea vreunui prejudiciu şi în lipsa unui probatoriu care să permită identificarea unor criterii de evaluare.
De asemenea, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond în mod greşit l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, disproporţionat faţă de munca depusă de avocat şi în condiţiile în care ministerul prin emiterea actului contestat a pus în aplicare dispoziţiile OUG nr. 105/2009.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat sub aspectul criticilor care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare.
Este necontestat faptul că, anterior emiterii deciziei contestate, intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct al Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş prin Decizia nr. 1450 din data de 28 mai 2009 emisă de directorul general al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în temeiul dispoziţiilor art. III-V din OUG nr. 37/2009.
Totodată, este necontestat faptul că reclamantul a solicitat, prin acţiunea introductivă, anularea deciziei de eliberare din funcţia de conducere emisă în temeiul OUG nr. 105/2009 şi reintegrarea în funcţia de conducere în care fusese numit în temeiul OUG nr. 37/2009.
Temeinicia acţiunii în contencios administrativ se apreciază inclusiv prin prisma interesului pe care îl justifică persoana reclamantă în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se înţelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat", întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, se poate adresa instanţei de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Astfel fiind, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de a justifica existenţa unui drept ori a unui interes legitim în considerarea căruia formulează acţiunea în contencios administrativ.
Or, în cauză, înainte de a proceda la o analiză punctuală a celor reţinute de instanţa fondului prin prisma susţinerilor intimatului-reclamant privitoare la nelegalitatea actului contestat, Înalta Curte reţine că atât dreptul cât şi interesul urmărite de reclamant prin promovarea acţiunii sunt lipsite de caracter legitim, întrucât actul de numire în funcţia de conducere de director coordonator adjunct al Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, funcţie în care solicită reintegrarea, este lipsit de o bază legală ca urmare a faptului că au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile OUG nr. 37/2009, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin urmare, viciul de constituţionalitate al actului normativ primar, respectiv OUG nr. 37/2009, antrenează şi viciul de legalitate al actului administrativ de numire emis în baza acestuia, act care devine astfel inexistent.
În acest sens, Curtea are în vedere şi considerentele Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituţionalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629 din 3.11.2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative data în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă)".
Deci, cu alte cuvinte, legitimitatea dreptului şi interesului reclamantului în promovarea acţiunii au fost viciate prin declararea neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul şi în executarea căruia a fost numit în funcţia publică în care urmăreşte să fie reintegrat ca efect al anulării Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 2051 din 09 octombrie 2009.
Criticile formulate de recurentul-pârât sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, întrucât noţiunea de „reintegrare", folosită de reclamant în cuprinsul acţiunii, şi noţiunea de „reîncadrare", folosită de instanţă în dispozitiv sunt echivalente.
La pronunţarea prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudenţa sa anterioară în materie reprezentată, spre exemplu, de deciziile recente: Decizia nr. 4084 din 5 octombrie 2010, Decizia nr. 4030 din 1 octombrie 2010, Decizia nr. 4419 din 19 octombrie 2010 şi Decizia nr. 5004 din 16 noiembrie 2010.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că este fondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar hotărârea pronunţată de Curtea de apel este lipsită de temei legal, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) cu referire la art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul va admis şi va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii în fond a acţiunii formulate de reclamantul R.D., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 133 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul R.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 503/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
