ICCJ. Decizia nr. 5079/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5079/2010
Dosar nr. 4286/117/200.
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2007 pe rolul Tribunalul Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta Municipiul SIGHETU MARMAŢIEI a chemat în judecată pe pârâta SC N.C.F. solicitând obligarea acesteia să execute lucrările de reabilitare a obiectivului „Pod istoric peste râul Tisa", care realizează legătura între localităţile Sighetu Marmatiei şi Solotvino (Ucraina), iar în caz contrar să fie îndrituită reclamanta să realizeze aceste lucrări cu o altă firmă, pe cheltuiala pârâtei.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON, reprezentând contravaloarea covorului asfaltic turnat peste pod, lucrare ce ar fi trebuit executată de pârâtă.
In motivarea cererii sale reclamantul a arătat, în esenţă, că societatea pârâtă s-a obligat prin contractul de antrepriză încheiat cu Primăria municipiului Sighetu Marmaţiei să execute lucrarea „Pod istoric peste râul Tisa", care urma să facă legătura între două localităţi cu populaţie românească din România şi Ucraina, însă nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale, podul executat de pârâtă fiind în pericol de prăbuşire din cauza unor vicii ascunse ale construcţiei, vicii datorate executantului lucrării.
În drept, cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/1995.
Prin încheierea civilă nr. 83 din data de 25 ianuarie 2008, Tribunal Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul în speţă, prin raportare la obiectul acţiunii judiciare, nu poate face obiectul controlului de legalitate potrivit Legii nr. 554/2004.
Prin sentinţa comercială nr. 1403 din data de 5 iunie 2008, Tribunalul Comercial Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale proprii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ.
In motivarea acestei hotărâri, Tribunalul Comercial Cluj a reţinut că respectivul contract de execuţie a investiţiei încheiat între părţi, în baza ofertei pârâtei şi HCL al Municipiului Sighetu Marmaţiei nr. 56/2000, potrivit OG nr. 12/1993, în vigoare la data încheierii contractului, este un contract de achiziţie publică, astfel încât faţă de obiectul cauzei, ce vizează modul de executare al acestui contract, şi raportat la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine instanţelor de contencios administrativ.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Comercial Cluj a decis înaintarea cauzei către Curtea de Apel Cluj spre soluţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 2 iulie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat, din examinarea înscrisurilor dosarului, că obiectul prezentei cauze îl constituie executarea unui contract administrativ în domeniul achiziţiilor publice, încheiat de o autoritate publică locală, de competenţa tribunalului ca primă instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 433 din 20 februarie 2009, Tribunal Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, iar cererile de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva chematelor în garanţie SC A.I. SRL şi SC V. SA au fost respinse ca tardive.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Municipiul Sighetu Marmaţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 2.159 din 2 iulie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de reclamantul Municipiul Sighetu Marmaţiei, a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cererea a fost introdusă iniţial la instanţa comercială, care şi-a declinat competenţa la instanţa de contencios administrativ, determinarea obiectului şi a naturii juridice s-a realizat prin intermediul instanţei judecătoreşti, în baza susţinerilor părţilor şi a actelor depuse la dosar, în această situaţie fiind greşit a imputa reclamantului că nu a îndeplinit procedura prealabilă în condiţiile în care, în baza principiului disponibilităţii, aceasta a formulat o acţiune în pretenţii la instanţa de drept comun.
Prin sentinţa civilă nr. 3585 din 4 decembrie 2009, Tribunalul Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
In motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că, în raport de prevederile OG nr. 43/1997, drumurile care leagă două ţări vecine, cum este cazul în speţă, sunt drumuri de interes naţional şi prin urmare, faţă de prevederile cu caracter special prevăzute de art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, modificat prin OUG nr. 72/2009, având în vedere că litigiul în speţă a vizat iniţial executarea în natură a obligaţiei decurgând dintr-un contract de achiziţie publică având ca obiect lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, litigiul este de competenţa în primă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2229 din 11 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat, evocând dispoziţiile legale incidente şi examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că procedura de licitaţie publică derulată şi finalizată cu încheierea contractului de achiziţie publică de lucrări nu a fost considerată niciodată şi nici nu poate fi considerată ca fiind aferentă infrastructurii de transport de interes naţional, că toate actele licitaţiei au fost încheiate de Primăria Municipiului Sighetu Marmaţiei, care a şi decis investiţia cu fonduri externe în vederea satisfacerii unui interes local şi care a încheiat contractul şi procesul-verbal de recepţie a lucrărilor, în calitate de beneficiar, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile de excepţie prevăzute în teza a II-a a art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, acţiunea în daune prin care beneficiarul solicită plata de despăgubiri, invocând viciile ascunse ale construcţiei şi neefectuarea prestaţiei legate turnarea covorului asfaltic urmând a se soluţiona conform procedurii de drept comun în materia contenciosului achiziţiilor publice şi potrivit regulatorului de competenţă.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are actualmente ca obiect despăgubiri generate de neexecutarea obligaţiilor născute în temeiul unui contract de achiziţie publică, contract ce a avut ca obiect execuţia de lucrări de interes public, în speţă „Pod istoric peste râul Tisa" între localităţile Sighetu Marmaţiei (România) şi Solotvino ( Ucraina).
Potrivit art. 5 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor , din punct de vedere funcţional şi administrativ-teritorial, în ordinea importanţei, drumurile publice se împart în următoarele categorii: a) drumuri de interes naţional; b) drumuri de interes judeţean; c) drumuri de interes local".
Art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile naţionale, care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine, şi pot fi: a) autostrăzi; b) drumuri expres; c) drumuri naţionale europene (E); d) drumuri naţionale principale; e) drumuri naţionale secundare."
Potrivit alin. (2), încadrarea în aceste categorii se face de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, cu excepţia drumurilor naţionale europene, a căror încadrare se stabileşte potrivit acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Înalta Curte constată că lucrarea publică ce face obiectul contractului în dezbatere a fost denumită în documentaţia de atribuire (filele 94 - 106 din dosarul Tribunalului Comercial Cluj) „Lucrări de suprastructură şi completări la infrastructură în albia râului Tisa", cu amplasament pe traseul străzii N. (Sighetul Marmaţiei) şi în capătul str. Z. (Solotvina), vizând în principal traficul uşor de autoturisme şi cel pietonal şi fiind destinat preponderent micului trafic de frontieră.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu sprijină concluzia că această lucrare ar fi integrată în structura unui drum de interes naţional în sensul art. 6 din OG nr. 43/1997, şi în consecinţă infrastructurii de transport de interes naţional, nefiind relevant faptul că asigură legătura între o localitate aflată în România şi una aflată în ţara vecină, în condiţiile în care nu se poate vorbi de un drum proprietate publică a statului şi declarat de interes naţional de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Procedura de licitaţie pentru executarea lucrării a fost organizată de Primăria Municipiului Sighetul Marmaţiei, autoritate publică locală, cu finanţare în cadrul programului Phare-Credo, iar contractul de execuţie a investiţiei a fost încheiat între părţi, în baza ofertei pârâtei şi HCL al Municipiului Sighetul Marmaţiei nr. 56/2000, în condiţiile OG nr. 12/1993.
In acest context, Înalta Curte constată că sunt întemeiate argumentele instanţei ce a solicitat pronunţarea regulatorului de competenţă, în sensul că lucrarea a cărei execuţie este în dezbatere, „Pod istoric peste râul Tisa", este de interes exclusiv local, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile de excepţie prevăzute în art. 286 alin. (1) teza II din OUG nr. 34/2006, ci dispoziţiile ce constituie drept comun în materia competenţei.
Înalta Curte arată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cel din urmă caz neputându-se invoca excepţia necompetenţei materiale, şi constată că în speţă reclamantul a exercitat iniţial acest drept de opţiune în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtei SC N.C.F.
De altfel, acest aspect a fost soluţionat anterior, în mod irevocabil, prin regulatorul de competenţă pronunţat în cauză de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 53 din 2 iulie 2008, ce beneficiază de autoritate de lucru judecat.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Sighetu Marmaţiei în contradictoriu cu pârâtul SC N.C.F. şi chemaţii în garanţie SC V. SA şi SC A.I. SRL în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 503/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 521/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
