ICCJ. Decizia nr. 5020/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5020/2010
Dosar nr. 3785/107/2010
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta N.S. a chemat în judecată pe pârâtul O.N.R.V.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata unei rente viagere aferente anilor 2006-2010, în sumă de 2423,24 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1549/CAF/2010 din 25 iunie 2010, Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 3785/107/2010.
La termenul de judecată din 1 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, prin încheiere, suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părţilor şi faptul că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva încheierii din 1 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3785/107/2010, a declarat recurs reclamanta N.S. susţinând că instanţa în mod greşit a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deşi în cuprinsul cererii de chemare în judecată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenta-reclamantă, care se circumscriu ipotezei reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Aşa cum rezultă din expunerea anterioară, prin încheierea recurată, Curtea de Apel Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei, pentru motivul prevăzut de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că la apelul nominal nu s-au prezentat nici reclamanta şi nici pârâtul, iar niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată, însă, că în finalul cererii de chemare în judecată (fila 2 la dosarul Tribunalului Alba), reclamanta N.S. a „menţionat că nu se poate deplasa la nicio chemare sau citare", cu solicitarea să îi fie luată în considerare plângerea.
Menţiunea reclamantei din finalul cererii de chemare în judecată are valoarea unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., nefiind necesar ca partea să folosească expresia procedurală consacrată de dispoziţiile respective, întrucât a impune justiţiabililor o asemenea cerinţă denotă un formalism excesiv.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.S. împotriva încheierii din 1 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5017/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5024/2010. Contencios → |
|---|
