ICCJ. Decizia nr. 4943/2010. Contencios

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4943/2010

Dosar nr. 10362/2/200.

Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta SC A.K.F.T. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.:

- anularea Adresei nr. 1422 din 20 ianuarie 2006 emisă de C.N.V.M. şi, în consecinţă, anularea Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, iar pe fond admiterea contestaţiei formulate de către A.K.F.T. împotriva Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 şi constatarea inexistenţei în sarcina sa a obligaţiei de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA;

- anularea Deciziei nr. 251 din 19 ianuarie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Ordonanţei nr. 698 din 20 decembrie 2005 şi, pe cale de consecinţă, anularea Ordonanţei nr. 698 din 20 decembrie 2005;

- anularea Deciziei nr. 957 din 19 aprilie 2006 emisă de C.N.V.M. şi, în consecinţă, anularea Deciziilor C.N.V.M. nr. 531 din 20 februarie 2006, nr. 609 din 2 martie 2006 şi nr. 706 din 21 martie 2006, precum şi a Ordonanţelor C.N.V.M. nr. 96 din 7 februarie 2006 şi nr. 169 din 2 martie 2006;

- anularea Deciziei nr. 1179 din 22 mai 2006 emisă de C.N.V.M. şi, în consecinţă, anularea Deciziilor C.N.V.M. nr. 824 din 4 aprilie 2006 şi nr. 953 din 19 aprilie 2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2007, conexată la prezentul dosar, reclamanta a solicitat, de asemenea:

- anularea Deciziei nr. 1406 din 20 iunie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluţionarea contestaţiei sale şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 1041 din 3 mai 2006, a Deciziei nr. 1127 din 16 mai 2006 şi a Ordonanţei nr. 390 din 16 mai 2006;

- anularea Deciziei nr. 1643 din 24 iulie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluţionarea contestaţiei formulate de A.K.F.T. şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 1271 din 1 iunie 2006 şi a Deciziei nr. 1379 din 14 iunie 2006;

- anularea Deciziei nr. 2241 din 24 august 2006 emisă de C.N.V.M. în soluţionarea contestaţiei sale şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 1597din 14 iulie 2006 şi a Deciziei nr. 1675 din 25 iulie 2006;

- anularea Deciziei nr. 3387/13 noiembrie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluţionarea contestaţiei formulate de A.K.F.T. şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, a Deciziei nr. 2199 din 21 august 2006 şi a Ordonanţei nr. 705 din 21 august 2006;

- anularea Deciziei nr. 3488 din 29 noiembrie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluţionarea contestaţiei formulate de A.K.F.T. şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 2346 din 5 septembrie 2006, a Deciziei nr. 2811 din 20 septembrie 2006, a Deciziei nr. 3085 din 3 octombrie 2006, a Deciziei nr. 3243 din 18 octombrie 2006 şi a Deciziei nr. 3316 din 31 octombrie 2006.

În motivarea acţiunilor sale conexe, reclamanta a învederat instanţei că, prin Ordonanţa nr. 255 din 20 iunie 2005, C.N.V.M. a reţinut acţiunea concertată a societăţilor din Ungaria - A.K.F.T., E.R.T. şi H.T.K. K.F.T., cu privire la acţiunile SC P.V. SA, dispunând în consecinţă obligarea celor trei societăţi de naţionalitate ungară la iniţierea unei oferte de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA, precum şi suspendarea drepturilor de vot excedentare pragului de 33% din deţinerile cumulate aparţinând acestor societăţi.

La data de 30 iunie 2005, reclamanta a înaintat către C.N.V.M. cererea de autorizare a ofertei publice de preluare obligatorii, cerere care a fost aprobată prin Decizia nr. 2705 din 30 septembrie 2005, oferta fiind autorizată a se derula în intervalul 6 - 26 octombrie 2005, la un preţ de 1,81 RON/acţiune, preţ stabilit, în conformitate cu prevederile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin luarea în considerare a celui mai mare preţ plătit de A.K.F.T. în ultimele 12 luni, respectiv a preţului de 1,7 RON/acţiune aferent tranzacţiei din data de 15 noiembrie 2004.

Împotriva acestei din urmă decizii, acţionarul B.I.L. a formulat contestaţie, nemulţumirile sale vizând preţul la care a fost autorizată oferta, contestaţia fiind respinsă de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2926 din 28 octombrie 2005, reţinându-se în mod corect arată reclamanta aplicabilitatea art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 57 alin. (3) şi art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, în vigoare la acel moment (dispoziţii care au fost preluate întocmai şi prin actualul Regulament nr. 1/2006), apreciind că, atât timp cât unul dintre acţionarii care au acţionat concertat a efectuat tranzacţii prin care a dobândit acţiuni ale Emitentului, în intervalul de 12 luni anterioare iniţierii ofertei, preţul aferent acestora este singurul preţ de referinţă în determinarea preţului ofertei [cel mai mare preţ în sensul art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art. 57 alin. (3) şi art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004].

În mod intempestiv, susţine reclamanta, C.N.V.M. a emis Decizia nr. 2884 din 25 octombrie2005 prin care a suspendat oferta publică de preluare obligatorie şi, din oficiu, a dispus reevaluarea preţului acţiunilor SC P.V. SA de către un evaluator independent. Expertiza a fost realizată de către SC E.L.F.E. SRL, rezultând un preţ maximal de 17,79 RON (4,9 Euro) per acţiune.

În considerarea rezultatelor expertizei, la data de 29 noiembrie 2005, C.N.V.M. a emis trei decizii prin care a dispus:

- Decizia nr. 3211: suspendarea de la tranzacţionarea pe piaţa Rasdaq a acţiunilor SC P.V. SA începând cu data de 29 noiembrie 2005;

- Decizia nr. 3212: obligarea A.K.F.T. la depunerea unui amendament la documentul de ofertă publică, cu privire la preţ;

- Decizia nr. 3219: suspendarea derulării ofertei publice de preluare obligatorii (aprobată de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2705din 30 septembrie 2005) pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, cu începere din 07 decembrie 2005, în vederea depunerii amendamentului privind noul preţ de ofertă.

Reclamanta a invocat, printre altele, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, în raport de dispoziţiile art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, act care a fost abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, act care însă, în partea care interesează, a preluat în totalitate dispoziţiile art. 68 alin. (3) din regulamentul anterior, fiind păstrată chiar şi numerotarea textelor; pe de altă parte textul invocat ca nelegal constituie temeiul de drept al intervenirii directe a C.N.V.M. asupra condiţiilor iniţial aprobate de ofertare, a reevaluării preţului din cadrul ofertei şi emiterii deciziei de obligare a A.K.F.T. la depunerea unui amendament cu privire la preţ, determinând în acelaşi timp adoptarea tuturor deciziilor ulterioare de suspendare a ofertei şi de sancţionare a reclamantei pentru nedepunerea amendamentului.

În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta a învederat că analiza paralelă a art. 68 din Regulamentul nr. 13/2004 şi art. 204 din Legea nr. 297/2004 evidenţiază clar depăşirea, completarea şi chiar înlăturarea cadrului instituit prin Lege, prin normele regulamentare emise de C.N.V.M. , singura raţiune a adoptării regulamentelor fiind dezvoltarea şi explicitarea legii şi nicidecum substituirea sa.

Cu privire la fondul cauzei, reclamanta a mai susţinut inexistenţa obligaţiei sale de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie, având în vedere mai întâi faptul că, pentru a putea fi obligată la depunerea unui amendament la oferta publică de preluare obligatorie, este necesar a fi verificată legalitatea stabilirii obligaţiei de a derula ofertă publică de preluare obligatorie, verificare pe care a considerat că instanţa de judecată, pe cale incidentală, este în măsură a o realiza.

Relativ la deciziile C.N.V.M. de suspendare periodică a ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA, pe motivul nedepunerii amendamentului la oferta publică de preluare aflată în derulare, reclamanta a invocat:

- inexistenţa în sarcina A.K.F.T., precum şi a celorlalte două societăţi cu care s-a reţinut că acţionează concertat (H.T. K.H.T. şi E.R.T.), a obligaţiei legale de a derula ofertă publică de preluare obligatorie a acţiunilor P.V.;

- inexistenţa în sarcina A.K.F.T. a obligaţiei de a depune amendament la oferta iniţiată;

- inexistenţa unui fundament legal care să îndreptăţească C.N.V.M. la aplicarea măsurii suspendării ofertei publice de preluare obligatorii.

În privinţa sancţionării sale graduale, reclamanta a criticat deciziile C.N.V.M. pe de o parte pentru nelegala sancţionare pentru nerespectarea nu a legii sau a vreunei reglementări a C.N.V.M., ci a unei decizii individuale a acesteia din urmă, iar pe de altă parte pentru sancţionarea de mai multe ori pentru aceeaşi faptă, adică nedepunerea amendamentului la prospectul de ofertă.

2. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 3370 din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, ca şi cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recursul reclamantei a fost admis prin Decizia nr. 3850 din 31 octombrie 2008, sentinţa fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În considerentele deciziei instanţei de control judiciar s-a reţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la cererile şi susţinerile reclamantei din dosarul nr. 16/2/2007, soluţia Curţii de apel vizând exclusiv cererile din dosarul nr. 6200/2/2006, deşi pricinile fuseseră conexate.

3. Hotărârea Curţii de apel, în al doilea ciclu procesua.

Prin sentinţa civilă nr. 2620 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a disp. art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 şi a respins ca nefondată acţiunea din dosarele conexate, formulată de reclamanta S.C. A.K.F.T. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 255 din 20 iunie 2005 s-a dispus obligarea A.K.F.T., E.R.T. şi H.T.K.F.T., în calitate de persoane care acţionează în mod concertat, de a lansa o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de acţiuni emise de SC P.V. SA Bucureşti şi având ca obiect toate deţinerile acestora, în termen de 10 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, la art. 2 prevăzându-se că, până la derularea ofertei publice menţionate la art. 1, drepturile aferente acţiunilor deţinute de cele trei societăţi menţionate, care depăşesc pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului SC P.V. SA Bucureşti, sunt suspendate.

Contestaţia formulată de S.C.P.V. S.A. Bucureşti ("emitentul” cu privire la care s-a reţinut că cele 3 persoane juridice care acţionează în mod concertat erau obligate să promoveze oferta publică de preluare), împotriva susmenţionatei ordonanţe a fost respinsă de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2317 din 1 august 2005.

Împotriva acestor acte nu a mai fost urmată calea contestării judiciare, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, astfel că - operând decăderea din acest drept - legalitatea lor nu mai poate fi analizată de instanţă, nici măcar „pe cale incidentală", după cum pretinde reclamanta.

Conformându-se obligaţiei impuse, reclamanta a supus atenţiei Comisiei, Nota privind documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti, iar în considerarea informaţiilor cuprinse în aceasta, C.N.V.M. a emis Decizia nr. 2705 din 30 septembrie 2005, prin care s-a aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti iniţiată de A.K.F.T. Ungaria şi s-a stabilit preţul de cumpărare la valoarea de 1,81 RON/acţiune.

Preţul a fost stabilit în raport de tranzacţia din data de 16 noiembrie 2004, prin care A.K.F.T. a achiziţionat un număr de 33.861 acţiuni, prin intermediul S.S.I.F.U.C.A SA Bucureşti, vânzătorul fiind C.N.B.R.T., la preţul de 1,7 RON/acţiune (17.000 ROL/acţiune).

Printr-o contestaţie înregistrată la C.N.V.M. sub nr. 33947 din 5 octombrie 2005, împotriva Deciziei C.N.V.M. nr. 2705 din 30 septembrie 2005, B.I.L. a contestat preţul de cumpărare din oferta publică obligatorie în valoare de 1,81 lei /acţiune, apreciind că cel mai mare preţ plătit de o persoană care acţionează concertat cu ofertantul A.K.F.T. Ungaria în ultimele 12 luni a fost de 3,58 Euro/acţiune P.V.

Subsecvent, C.N.V.M. a emis Decizia nr. 2884 din 25 octombrie 2005, hotărând suspendarea derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti iniţiată de A.K.F.T. Ungaria şi intermediată de S.S.I.F. I. SA Bucureşti, pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, dispunându-se totodată obligarea ofertantului de a depune la C.N.V.M. un raport de evaluare, întocmit în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare, de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M. prin care să se determine valoarea unei acţiuni emise de SC P.V. SA Bucureşti, în vederea adoptării de către C.N.V.M. a unei decizii corespunzătoare în ceea ce priveşte necesitatea sau nu a amendării documentului de ofertă cu privire la preţul din ofertă.

Conformându-se deciziei C.N.V.M. , reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii de evaluare cu societatea comercială de audit, consultanţă şi evaluare SC E.L.F. E. SRL, în vederea determinării preţului unei acţiuni SC P.V. SA Bucureşti, raportul de evaluare întocmit de aceasta din urmă fiind transmis de S.S.S.I.F. I. SA către C.N.V.M.

Din cuprinsul acestui raport a reieşit că „valoarea unei acţiuni a SC P.V. SA Bucureşti stabilită ca preţ mediu ponderat de tranzacţionare, aferent ultimelor 12 luni anterioare datei de depunere la C.N.V.M. a documentaţiei de ofertă este de 1,8121 lei; Valoarea unei acţiuni a SC P.V. SA Bucureşti stabilită ca raport între valoarea activului net al societăţii, determinat pe baza situaţiilor financiare încheiate la data de 30 iunie 2005, împărţit la numărul de acţiuni aflat în circulaţie este de 8,0097 lei; Valoarea acţiunilor rezultate în urma evaluării societăţii în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare, prin aplicarea metodei bazate pe venit este de 17,7925 lei".

Luând în considerare informaţiile din cuprinsul acestui Raport de evaluare, prin Decizia C.N.V.M. nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, A.K.F.T. Ungaria fost obligată ca în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii acestei decizii, dar nu mai târziu de 15 decembrie 2005, să depună un amendament la documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti în ceea ce priveşte preţul de ofertă, ţinând cont de datele din raportul de evaluare întocmit de SC E.L.F.E. SRL Bucureşti şi de prevederile art. 68 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004.

Pentru neîndeplinirea acestei obligaţii, reclamanta a fost sancţionată cu avertisment prin Ordonanţa nr. 698 din 20 decembrie 2005, contestaţia reclamantei împotriva acestei ordonanţe de sancţionare fiind respinsă de C.N.V.M. prin Decizia nr. 251 din 19 ianuarie 2006.

Reţinându-se că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia impusă privind depunerea unui amendament la documentul de ofertă publică obligatorie de preluare a SC P.V. SA Bucureşti, în termenul prevăzut de actele individuale ale C.N.V.M., respectiv Decizia C.N.V.M. nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 şi Ordonanţa C.N.V.M. nr. 698 din 20 decembrie 2005, prin Ordonanţa nr. 96 din 7 februarie 2006, C.N.V.M. a dispus sancţionarea acestei societăţi cu amendă în cuantum de 0,5% din capitalul social vărsat, prevăzându-se totodată că reclamanta are obligaţia ca în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acestei ordonanţe să ducă la îndeplinire dispoziţiile Deciziei C.N.V.M. nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, în caz contrar urmând a fi aplicate sancţiunile legale corespunzătoare.

Întrucât nici până la data de 20 februarie 2006, A.K.F.T. Ungaria nu a depus amendamentul solicitat de C.N.V.M. prin Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 şi Ordonanţa nr. 96 din 7 februarie 2006, prin Decizia nr. 531 din 20 februarie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 23 februarie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti iniţiată de A.K.F.T. Ungaria să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare.

Prin Ordonanţa nr. 169 din 2 martie 2006, C.N.V.M. a dispus sancţionarea acestei societăţi cu amendă în cuantum de 1% din capitalul social vărsat, iar prin Decizia nr. 609 din 2 martie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 09 martie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti iniţiată de A.K.F.T. Ungaria şi intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare.

Întrucât nici până la data de 21 martie 2006, A.K.F.T. Ungaria nu a depus amendamentul solicitat de C.N.V.M. prin Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 şi Ordonanţa nr. 96 din 7 februarie 2006, prin Decizia nr. 706 din 21 martie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 23 martie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti iniţiată de A.K.F.T. Ungaria şi intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare.

Contestaţiile reclamantei împotriva Ordonanţei C.N.V.M. nr. 96 din 7 februarie 2006, Deciziei C.N.V.M. nr. 531 din 20 februarie 2006, Ordonanţei C.N.V.M. nr. 169 din 2 martie 2006, Deciziei C.N.V.M. nr. 609 din 2 martie 2006 şi, respectiv, Deciziei C.N.V.M. nr. 706 din 21 martie 2006 au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 957 din 19 aprilie 2006 a C.N.V.M.

Întrucât nici până la data de 4 aprilie 2006, reclamanta nu a depus amendamentul solicitat, prin Decizia nr. 824 din 4 aprilie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 6 aprilie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti iniţiată de A.K.F.T. Ungaria şi intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, iar ulterior, prin Decizia nr. 953 din 19 aprilie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 6 aprilie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti iniţiată de A.K.F.T. Ungaria şi intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare.

Prin Decizia nr. 1179 din 22 mai 2006, C.N.V.M. a respins ca nefondată plângerea prealabilă formulată de A.K.F.T. Ungaria împotriva acestor ultime două decizii emise de C.N.V.M., cu consecinţa menţinerii acestora ca temeinice şi legale.

Prin Deciziile nr. 1041 din 3 mai 2006, respectiv nr. 1127 din 16 mai 2006, C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 08 mai 2006, respectiv 22 mai 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, iar prin Ordonanţa nr.390din 16 mai 2006 reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 1,5% din capitalul social vărsat, pentru neîndeplinirea obligaţiei privind depunerea amendamentului.

Contestaţiile reclamantei împotriva actelor C.N.V.M. menţionate au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 1406din 20 iunie 2006 (f. 18 dosar conexat) a C.N.V.M.

Prin Deciziile nr. 1271 din 1 iunie 2006 (f. 31 dosar conexat), respectiv nr. 1379/14.06.2006 (f. 32 dosar conexat) C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 5 iunie 2006, respectiv 19 iunie 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA.

Contestaţiile reclamantei împotriva acestor din urmă acte ale C.N.V.M. au fost respinse, de asemenea, ca nefondate prin Decizia nr. 1643 din 24 iulie 2006 (f. 28 dosar conexat) a C.N.V.M.

Prin Deciziile nr. 1597 din 14 iulie 2006 (f. 37 dosar conexat), respectiv nr. 1675 din 25 iulie 2006 (f. 38 dosar conexat), C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 17iulie 2006, respectiv 31 iulie 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA.

Contestaţiile reclamantei au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 2241 din 24 august 2006 (f. 34 dosar conexat) a C.N.V.M.

Prin Deciziile nr. 2131din 14 august 2006 (f. 46 dosar conexat), respectiv nr. 2199 din 21 august 2006 (f. 47 dosar conexat) C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 14 august 2006, respectiv 28 august 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, iar prin Ordonanţa nr. 705 din 21 august 2006 (f. 48 dosar conexat) reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 2% din capitalul social vărsat, pentru neîndeplinirea obligaţiei privind depunerea amendamentului.

Contestaţiile formulate de reclamantă împotriva actelor C.N.V.M. menţionate au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 3387 din 13 noiembrie 2006 (f. 40 dosar conexat) a C.N.V.M.

În fine, prin Deciziile nr. 2346 din 5 septembrie 2006 (f. 56 dosar conexat), nr. 2811din 20 septembrie 2006 (f. 56 dosar conexat), nr. 3085 din 3 octombrie 2006 (f. 56 dosar conexat), nr. 3243 din 18 octombrie 2006 (f. 57 dosar conexat), respectiv nr. 3316 din 31 octombrie 2006 (f. 57 dosar conexat) C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 11 septembrie 2006, de 25 septembrie 2006, de 09 octombrie 2006, de 23 octombrie 2006, respectiv 06 noiembrie 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA.

Şi de această dată contestaţiile împotriva acestora au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 3488 din 29 noiembrie 2006 (f. 51 dosar conexat) a C.N.V.M.

Prima instanţă a reţinut că examinarea legalităţii obligaţiei impusă reclamantei, de a depune amendament la prospectul de ofertă, în privinţa preţului de ofertă, presupune mai întâi analiza excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare în raport de dispoziţiile art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare.

„Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat nu au achiziţionat acţiuni ale societăţii subiect al ofertei publice de preluare obligatorii în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M. a documentaţiei de ofertă sau dacă C.N.V.M., din oficiu sau ca urmare a unei sesizări în acest sens, apreciază că operaţiunile precizate la art. 57 alin. (3), prin care s-au achiziţionat acţiuni, sunt de natură să influenţeze corectitudinea modului de stabilire a preţului"

alineatul (1) având următoarea formulare „Preţul în oferta publică de preluare obligatorie este cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M. a documentaţiei de ofertă".

Textul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital care reglementează preţul de ofertă în cadrul ofertei publice obligatorii de preluare de acţiuni, în raport de care şi reclamanta îşi fundamentează excepţia de nelegalitate, este art. 204, text potrivit căruia.

„(1) Preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.

(2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările C.N.V.M., cu luarea în considerare cel puţin a următoarelor criterii:

a) preţul mediu ponderat de tranzacţionare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;

b) valoarea activului net al societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate;

c) valoarea acţiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare".

Alineatul (1) al textului instituie regula cu privire la formarea preţului de ofertă, iar alin. (2) situaţia derogatorie; prin urmare, reţine judecătorul de la Curtea de apel această din urmă exceptare de la regulă trebuie analizată din perspectiva corectei sau incorectei circumstanţieri efectuată de C.N.V.M. prin Regulamentul nr. 13/2004.

Reclamanta a susţinut că excepţia ar fi incidentă doar în situaţia în care nu ar exista, în ultimele 12 luni anterioare ofertei, tranzacţii cu acţiunile emitentului, încheiate de ofertant sau persoanele cu care acestea acţionează concertat.

Instanţa de fond nu a reţinut o atare interpretare în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 203 alin. (1) teza finală din lege, obligativitatea lansării ofertei publice având stipulat de lege un termen maxim de 2 luni de la momentul atingerii deţinerii de mai mult de 33% din drepturile de vot asupra societăţii comerciale, respectarea acestui termen (deci conduita legală, în raport de care se face şi interpretarea legii) impune în mod automat existenţa premisei cuprinse în art. 204 alin. (1).

Pe de altă parte, un preţ corect/echitabil este cel care conferă până la urmă eficienţă obligaţiei legale de realizare a ofertei publice obligatorii de preluare de acţiuni.

De asemenea, s-a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că, deşi textul art. 204 al legii nu face vorbire expressis verbis despre un „preţ echitabil", art. 206 şi art. 207 ale legii, vizând procedura de squeeze-out şi sell-out, (texte neaplicabile în speţă), prezumă ca preţ echitabil preţul oferit în cadrul unei oferte publice de preluare obligatorii, astfel că raportarea la caracterul echitabil al preţului oferit este corectă.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că pârâta C.N.V.M. prin art.68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004 nu adaugă la lege, sintagma „nu poate fi aplicată" trebuind interpretată din perspectiva tuturor persoanelor afectate, iar nu doar a ofertantului, astfel că - în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate.

Prin urmare, instanţa de fond a analizat, din perspectiva legalităţii deciziei de depunere a amendamentului la documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA Bucureşti în ceea ce priveşte preţul de ofertă aspectele legate de:

- posibilitatea C.N.V.M. de a dispune obligarea reclamantei la a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA,

- posibilitatea C.N.V.M. de a solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei,

- realitatea preţului unei acţiuni SC P.V. SA, stabilit potrivit raportului de evaluare realizat de către SC E.L.F.E. SRL.

S-a reţinut că atât timp cât derularea ofertei publice de preluare a acţiunilor este obligatorie în situaţia dată, iar C.N.V.M. a considerat că se impune aplicarea art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004, singura modalitate în care pârâta putea obliga reclamanta la intrarea în legalitate este cea la care a recurs, aplicându-se prin analogie art. 179 alin. (1) din lege.

Aceleaşi argumente susţin, în opinia instanţei şi posibilitatea C.N.V.M. de a solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei.

În ceea ce priveşte contestarea de către reclamantă a realităţii preţului unei acţiuni SC P.V. SA, stabilit potrivit raportului de evaluare realizat de către SC E.L.F.E. SRL, instanţa de fond a observat că această contestare nu este fundamentată pe absolut nici o motivare, rezumându-se la o simplă afirmaţie şi comparaţie cu o altă societate comercială, SC V.P. SA ale cărei acţiuni au fost evaluate de acelaşi expert la preţul de 1,70 lei RON per acţiune.

Reclamanta nu a adus nici un fel de critici concrete, legate de nerespectarea de către societatea evaluatoare a criteriilor prevăzute de lege şi Regulamentul C.N.V.M., astfel că a înlăturat ca neîntemeiat şi acest motiv de nelegalitate.

Întrucât criticile reclamantei referitoare la deciziile de suspendare succesivă a derulării ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA, atât din cererea iniţială, cât şi din cea conexă, pe motivul nedepunerii amendamentului la oferta publică de preluare aflată în derulare sunt identice cu cele privind Decizia de obligare la depunerea amendamentului, anume inexistenţa în sarcina sa, precum şi a celorlalte două societăţi cu care s-a reţinut că acţionează concertat (H.T.K. K.F.T. şi E.R.T.), a obligaţiei legale de a derula ofertă publică de preluare obligatorie a acţiunilor P.V. şi inexistenţa în sarcina A.K.F.T. a obligaţiei de a depune amendament la oferta iniţiată, argumentele expuse susţin în egală măsură soluţia respingerii şi a acestor critici.

Instanţa de fond a mai constatat că singura critică a deciziilor de suspendare periodică, ce le vizează exclusiv pe acestea, se referă la legalitatea demersului C.N.V.M. de a dispune măsura suspendării pe motivul nedepunerii unui amendament la oferta publică de preluare obligatorie aflată în derulare, pornind de la temeiul legal invocat al acestora, anume art. 2, art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M., precum şi art. 180 lit. d) şi art. 181 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

Or, ipoteza prevăzută în acest text de lege este incidentă în cauză, indiciile temeinice privind încălcarea prevederilor legii şi a reglementărilor emise de C.N.V.M. fiind probate de însăşi emiterea deciziei prin care s-a dispus în sarcina ofertantului obligaţia amendării preţului din oferta publică de preluare.

În ceea ce priveşte nelegalitatea sancţionării graduale a reclamantei pentru neîndeplinirea obligaţiei de a depune amendament la prospectul de ofertă, au fost invocate următoarele considerente.

1. Nu există contravenţie întrucât fapta contravenţională imputată nu există atâta timp cât nu poate fi reţinută în sarcina reclamantei obligaţia de a depune amendament la oferta publică iniţiată;

2. Consecinţa inexistenţei obligaţiei sale şi a nici unuia dintre ceilalţi acţionari din Ungaria care acţionează în mod concertat, de a iniţia o ofertă publică de preluare obligatorie, precum şi inadmisibilitatea constrângerii la a depune un amendament, lipseşte de fundament aplicarea sancţiunilor dispuse împotriva A.K.F.T.;

3. Nelegalitatea sancţionării sale în mod cumulativ şi succesiv, cu sancţiunile: avertisment, amendă de 0,5 % şi respectiv 1% din capitalul social vărsat, întrucât fapta imputabilă constă în nerespectarea unei obligaţii - depunerea amendamentului - stabilite printr-un act individual emis de C.N.V.M., respectiv Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, iar nu a unui act normativ emis de C.N.V.M., respectiv aplicarea mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă.

Dacă în privinţa primelor două motive de nelegalitate instanţa a apreciat că nu se impun precizări suplimentare faţă de cele reţinute anterior, au fost analizat celelalte două motive de nelegalitate, subsumate punctului 3 sus arătat.

Potrivit dispoziţiilor art. 272 lit. a) din Legea nr. 297/2004, constituie contravenţie „încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M. în aplicarea prezentei legi".

Or, tocmai nerespectarea dispoziţiilor art. 68 alin. (3) şi (4) din Regulamentul nr. 13/2004 constituie temeiul sancţionării reclamantei; împrejurarea că impunerea respectării acestor obligaţii s-a făcut printr-o decizie individuală, prin care s-a pus în vedere formularea amendamentului solicitat tocmai în vedere conformării cu reglementările legii şi ale C.N.V.M., nu schimbă temeiul sancţionării reclamantei, care vizează tocmai nerespectarea dispoziţiilor susmenţionate, impuse mai întâi prin decizie individuală.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei că a fost sancţionată de mai multe ori pentru aceeaşi faptă, Curtea de apel a reţinut ca juste apărările pârâtei sub acest aspect, în sensul că în cauză este relevant specificul de faptă continuă al contravenţiei săvârşite de reclamantă.

Astfel, pentru sancţionarea contravenţională este suficientă consumarea ilicitului contravenţional, în speţă expirarea termenului impus pentru depunerea amendamentului.

Prin urmare, în speţă, constatarea faptei s-a realizat la momentul expirării termenului impus pentru efectuarea amendamentului, sancţiunea fiind aplicată în termenul legal potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001. Aplicarea sancţiunii a întrerupt caracterul unitar al ilicitului contravenţional, astfel că pentru neexecutarea în continuare a obligaţiei impuse, în perioada ulterioară primei sancţionări, au fost din nou întrunite elementele constitutive ale ilicitului contravenţional reţinut în sarcina reclamantei, putând fi aplicată o nouă sancţiune, pentru noua faptă, avându-se în vedere, la individualizarea acesteia, noul interval de neexecutare precum şi circumstanţele personale ale reclamantei.

3. Recursul declarat de S.C. A.K.F.T.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta S.C. A.K.F.T. a declarat recurs, combătând, prin memorii distincte, atât soluţia pronunţată în privinţa excepţiei de nelegalitate, cât şi cea referitoare la fondul cauzei.

Sintetizând criticile formulate, Înalta Curte reţine că soluţia Curţii de apel este considerată nelegală pentru motivele expuse în continuare.

3.1. Hotărârea asupra excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de modificare, astfel cum a fost conceput de autorul său, se susţine că textul atacat contravine prevederilor art. 204 din Legea nr. 297/2004. Recurenta combate analogia pe care prima instanţă a făcut-o cu procedura squeeze-out/sell-out, arătând că noţiunea de „preţ echitabil” nu este utilizată în redactarea textului legal invocat. De asemenea, mai invocă şi faptul că nu se justifică achiziţionarea acţiunilor în cadrul ofertei la o valoare care nu au legătură cu preţul de piaţă, în condiţiile în care există preţ de piaţă iar oferta reprezintă o operaţiune specifică pieţei de capital.

3.2. Împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite, instanţa omiţând să analizeze dosarul conex nr. 16/2/2007.

La acest punct, recurenta solicită casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, invocând dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., arătând că prin cererea conexă invocase motive suplimentare de nulitate a actelor emise de C.N.V.M., ce nu au fost analizate de prima instanţă.

În concret, recurenta arată că nu s-au examinat motivele acţiunii referitoare la lipsa de obiect a deciziilor emise de C.N.V.M. ulterior Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, în condiţiile în care afirmă că perioada de ofertare se încheiase în lipsa unei decizii care să prelungească în mod valabil acest interval, precum şi cele referitoare la lipsa de efect a acestora, pentru că niciuna nu i-a fost comunicată.

3.3. Pe fondul cauzei, soluţia pronunţată este greşită, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 204 din Legea nr. 297/2004 şi art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004.

Recurenta şi-a structurat criticile formulate în cuprinsul acestui motiv în cinci subdiviziuni, reluând integral motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată şi punctând considerentele sentinţei cu care este în dezacord. Punctual, recurenta susţine că:

a) nu avea obligaţia derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, fiindu-i aplicabile prevederile art. 203 alin. (4) din Legea nr. 297/2004;

b) nu avea obligaţia depunerii amendamentului la derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, întrucât C.N.V.M. nu are un temei legal pentru măsura dispusă, art. 179 din Legea nr. 297/2004 neputând fi aplicat prin analogie;

c) deciziile de suspendare succesivă a ofertei publice de preluare obligatorie nu au un temei legal, în condiţiile în care prin respingerea contestaţiei B.H., C.N.V.M. , practic, a confirmat legalitatea preţului stabili în ofertă;

d) termenul de derulare a ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA s-a împlinit („a curs integral”) fiindcă deciziile succesive privind suspendarea ofertei publice de preluare nu au fost comunicate titularului ofertei iar blocarea ofertei de către intermediar este abuzivă;

e) ordonanţele de sancţionare graduală sunt nelegale întrucât, pe de o parte nu există nici un text legal care să atribuie caracter contravenţional faptei de nedepunere a amendamentului de ofertă şi, pe de altă parte, se încalcă regula unicităţii sancţiunii aplicate unei persoane pentru aceeaşi faptă.

4. Apărările formulate de C.N.V.M.

Prin întâmpinare, intimata C.N.V.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că atât în privinţa excepţiei de nelegalitate, cât şi a fondului cauzei, soluţia adoptată de prima instanţă este legală.

În esenţă, intimata a arătat că susţinerea recurentei în sensul că prin art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004 se adaugă la lege, nu are suport câtă vreme prevederea contestată are drept scop tocmai punerea în aplicare a prevederilor art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, în conformitate cu principiile de echitate în stabilirea preţului în cadrul ofertei publice obligatorii, principii cuprinse atât în legiSIaţia europeană, cât şi în Legea nr. 297/2004.

Referitor la cererea conexă, intimata arată că instanţa de fond a analizat-o în mod detaliat, în 30 de puncte, răspunzând corespunzător la toate motivele de nelegalitate.

În fine, pe fondul cauzei, intimata a susţinut că nu mai poate fi repusă în discuţie obligaţia recurentei de a iniţia ofertă publică de preluare a SC P.V. SA, câtă vreme Ordonanţa C.N.V.M. nr. 255 din 20 iunie 2005 a rămas definitivă, neurmându-se calea contestării judiciare.

Cât priveşte obligaţia recurentei de a depune amendament la prospectul de ofertă, respectiv competenţa C.N.V.M. de a solicita amendarea regulilor de ofertare în procesul derulării ofertei, intimata a indicat dispoziţiile art. 179 din Legea nr. 297/2004, corect aplicat de judecătorul fondului.

În consecinţă, recurenta a conchis în sensul că măsurile ulterioare: suspendarea succesivă a ofertei publice pe motivul nedepunerii amendamentului şi, corelativ, sancţionarea graduală a recurentei, sunt legale.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi

Pe parcursul soluţionării recursului, la data de 22 septembrie 2010, recurenta a depus la dosar un înscris intitulat „Precizări” prin care invocă inaplicabilitatea prevederilor art. 203-204 din Legea nr. 297/2004 şi a art. 68 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, susţinând că piaţa Rasdaq nu este o piaţă reglementată în sensul textelor de lege menţionate.

În susţinerea tezei sale, recurenta a invocat sentinţa civilă nr. 753 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Arad.

Răspunzând la „Precizări” prin Notele scrise prezentate la termenul de judecată din 22 octombrie 2010, intimata C.N.V.M. a subliniat că legalitatea actelor administrative atacate de recurentă trebuie examinată prin prisma cadrului normativ în vigoare la data emiterii lor. În plus, după prezentarea statutului pieţei Rasdaq, intimata a relevat concluzia că Rasdaq intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 şi a reglementărilor C.N.V.M., sens în care s-au pronunţat irevocabil instanţele comerciale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală şi se impune a fi menţinută pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă SC A.K.F.T. a învestit instanţa de contencios administrativ cu două cereri de chemare în judecată, conexate în primul ciclu procesual, la data de 14 martie 2007, cereri având ca obiect anularea actelor administrative emise de C.N.V.M. în considerarea ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA. Toate actele administrative contestate au fost prezentate la pct. I.1 al deciziei de faţă.

1.1. Referitor la soluţia pronunţată în privinţa excepţiei de nelegalitate

Recurenta-reclamantă consideră că dispoziţiile art. 63 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare contravin prevederilor art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, anterior citate la pct. I.3, prin aceea că adaugă la lege, extinzând sintagma „dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată” la situaţii în care, precum cea în speţă, există preţ de piaţă. Cu alte cuvinte, în susţinerea excepţiei de nelegalitate, recurenta a dezvoltat ideea potrivit căreia, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, s-a stabilit printr-un regulament extinderea situaţiilor în care preţul acţiunilor se stabileşte de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., contrar dispoziţiei de principiu conţinută de art. 204 alin. (1) din lege.

Această teză este lipsită de suport, câtă vreme interpretarea recurentei conduce, practic, la inaplicabilitatea prevederii cuprinse în alin. (2) al art. 204, pentru că întotdeauna oferta publică de preluare trebuie realizată în termen de maximum două luni de la atingerea unei deţineri de peste 33% din drepturile de vot asupra societăţii comerciale [conform art. 203 alin. (1) teza finală din lege]. Or, conform regulii de interpretare conţinută în art. 978 C. civ., legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte.

În fine, pentru înţelegerea cu acurateţe a voinţei legiuitorului, nu poate fi ignorată împrejurarea că prevederile art. 203 alin. (1) şi art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital se regăsesc în Titlul V- Operaţiuni de piaţă şi au fost introduse în legiSIaţia naţională în vederea implementării art. 5 din Directiva nr. 2004/25/EC privind ofertele de preluare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 142 din 30 aprilie 2004, care promovează principiul potrivit căruia oferta publică obligatorie de preluare trebuie să se realizeze la un preţ echitabil.

Ca urmare, contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte reţine că intimata C.N.V.M. a circumstanţiat în cuprinsul art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004, în acord cu legea şi în limitele prerogativelor conferite de art. 290 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, situaţiile în care regula instituită de alin. (1) al art. 204 din acelaşi act normativ nu poate fi aplicată, asigurându-se astfel funcţionarea corectă şi transparentă a pieţelor reglementate dar şi protecţia operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi chiar frauduloase. În acest context este relevant faptul că preţul per acţiune stabilit conform art. 204 alin. (1) din lege era de 1,81 lei (RON) iar preţul rezultat în urma reevaluării de către evaluatorul independent conform art. 204 alin. (2) din lege era mult mai mare, respectiv de 17.79 lei (RON).

1.2. Referitor la motivul de casare pentru omisiunea soluţionării dosarului conex nr. 16/2/2007.

Motivul este nefondat, din considerentele sentinţei amplu prezentate la pct. I.3 din decizie rezultând că acţiunea care face obiectul dosarului indicat a fost examinată, iar examinarea a fost reală, efectivă.

Pentru ca motivarea sentinţei să fie coerentă, instanţa şi-a structurat argumentele urmărind, în general, succesiunea motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă.

Motivul referitor la „lipsa de efect” a deciziilor emise de C.N.V.M. ulterior Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006 a fost examinat în mod implicit de Curtea de apel, atunci când a reţinut că deciziile de suspendare periodică a derulării ofertei sunt legale, fiind emise în acord cu art. 180 lit. d) din Legea nr. 297/2004, în condiţiile în care distincţia pe care o face reclamanta cu privire la momentul în care au intervenit aspectele de nelegalitate invocate nu prezintă relevanţă în raport de conţinutul normei invocate.

În accepţiunea recurentei, faptul că deciziile emise de C.N.V.M. cu privire la suspendarea derulării ofertei nu i-au fost comunicate în mod direct de aceasta ar conduce la concluzia că sunt lipsite de efecte juridice.

Acest punct de vedere nu poate fi primit, întrucât deciziile C.N.V.M. ca, de altfel, orice act administrativ sunt executorii prin ele însele, comunicarea având rolul de a le face opozabile destinatarilor.

Având în vedere subiectele care aveau obligaţia de a aduce la îndeplinire actele de suspendare, intermediarul ofertei : S.S.I.F.C.R.I.I. SA şi Bursa de Valori Bucureşti, acestora li s-au comunicat actele administrative în discuţie. Cum recurenta încheiase un contract de intermediere cu S.S.S.I.F. I. SA, în scopul derulării ofertei publice de preluare, este evident că acesta avea, la rândul său, obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă măsurile dispuse de C.N.V.M.

De altfel, dată fiind celeritatea care caracterizează operaţiunile pe piaţa de capital, în aceeaşi manieră, adică intermediarului, îi fusese comunicată şi Decizia de autorizare a ofertei în forma sa iniţială, favorabilă recurentei, fără ca aceasta să mai invoce necomunicarea.

În orice caz, recurenta a formulat în termen atât procedura prealabilă, cât şi acţiunea judiciară, aşa încât nu poate justifica vreo vătămare prin faptul că intimata C.N.V.M. nu i-a comunicat nemijlocit deciziile atacate.

Cât priveşte motivul de nelegalitate referitor la „lipsa de obiect”, acesta a fost invocat în cererea conexă numai în subsidiar şi porneşte de la premisa greşită că la momentul emiterii Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, cât şi a deciziilor ulterioare de suspendare succesivă a ofertei, oferta fusese închisă.

În realitate, suspendarea ofertei publice de preluare obligatorie se dispusese pentru prima dată prin Decizia nr. 2884 din 25 octombrie 2005, adică la interval de o zi înainte de data închiderii ofertei, situaţia de fapt fiind corect reţinută de judecătorul fondului.

Rezumând, Înalta Curte reţine că sentinţa atacată corespunde exigenţelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind arătate „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”. De asemenea, este respectat dreptul la un proces echitabil din perspectiva art. 6 par. 1 din CEDO, text care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile, „dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument” (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai constată că solicitarea recurentei de casare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă nu poate fi primită în raport de dispoziţiile imperative ale art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, faţă de împrejurarea că în cauza de faţă a mai existat o astfel de soluţie, prezentată la pct. I.2 din decizie.

1.3. Referitor la motivul de modificare ce vizează fondul cauzei

În cuprinsul acestui motiv de recurs, recurenta a formulat cinci critici punctuale, care vor fi examinate în ordinea prezentată la pct. I 3.3. din prezenta decizie.

a) Referitor la obligaţia derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA

Dispoziţiile invocate de recurentă în susţinerea raţionamentului său au următorul cuprins:

Art. 203 din Legea nr. 297/2004 :

„alin. (3)

← ICCJ. Decizia nr. 4910/2010. Contencios		ICCJ. Decizia nr. 5007/2010. Contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

ICCJ. Decizia nr. 4901/2010. Contencios ICCJ. Decizia nr. 4902/2010. Contencios ICCJ. Decizia nr. 4909/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs ICCJ. Decizia nr. 4910/2010. Contencios ICCJ. Decizia nr. 5007/2010. Contencios ICCJ. Decizia nr. 5017/2010. Contencios ICCJ. Decizia nr. 5020/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs ICCJ. Decizia nr. 5024/2010. Contencios