ICCJ. Decizia nr. 4910/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4910/2010
Dosar nr. 1062/59/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, Consiliul Local al comunei Teregova a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.), suspendarea executării Deciziei nr. 6222 din 3 aprilie 2004 emisă de aceasta din urmă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, anularea acestei decizii precum şi exonerarea de la restituirea sumei de 754.326,77 lei.
În motivarea acţiunii, Consiliul Local al comunei Teregova a arătat că prin Decizia nr. 6222 din 3 aprilie 2004 i se impută suma de 754.326,77 lei acordată ca sprijin pe suprafaţă de teren aferent anului 2007.
A mai arătat reclamanta că la data de 2 februarie 2009 o echipă de control a Direcţiei Antifraudă şi Control Intern din cadrul A.P.I.A. încheie un proces-verbal de constatare care are ca obiect verificarea condiţiilor de legalitate şi oportunitate privind acordarea sprijinului direct pe suprafaţă, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari de 50 de ha, fiind supusă controlului şi cererea reclamantului.
Organul de control a constatat că prin Decizia nr. 2656771 din 26 iunie 2008 a Directorului General al Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, că i s-a aprobat în mod nelegal suma de 754.326,77 lei, nelegalitatea acordării sumei respective fiind determinată de faptul că nu a desfăşurat „activitate agricolă proprie" conform prevederilor art. 6 alin. (1) al Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de către OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale […].
Arată reclamantul că procesul verbal a fost contestat în termenul legal, contestaţia reclamantului fiind respinsă prin Decizia nr. 6222 din 03 aprilie 2009 pe care o contestă prin prezenta acţiune.
Se mai arată că, deşi în legislaţia internă invocată în procesul verbal de control nu se defineşte ce înseamnă «activitate agricolă proprie», organul de control trebuia să se raporteze la dispoziţiile art. 2 lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune si de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori care prevăd: „c) activitate agricolă" producţia, creşterea sau cultura produselor agricole sau menţinerea terenurilor în condiţii agricole şi de mediu, aşa cum sunt definite în art. 5".
În drept a invocat prevederile art. 218 C. proCod Fiscal şi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin întâmpinarea formulată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că reclamantul trebuia să respecte prevederile art. 7 din OUG nr. 125/2006 şi art. 6 alin. (1) din O.M.A.D.R. nr. 704/2007.
Sprijinul financiar de care a beneficiat reclamantul, în baza cererii de plată nr. 113 depusă la data de 15 mai 2007, a fost în sumă totală de 754.326,77 lei (anume, 552073.19 lei din fondul F.E.G.A. şi 165847,93 lei din fondul FADR, 36405,64 lei bugetul naţional-cofinanţare F.A.D.R.) în urma controlului realizat de Direcţia Antifraudă şi Control intern s-a emis Procesul-verbal de Constatare nr. 164 din 04 februarie 2009, deoarece reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate stabilite de actele normative în virtutea cărora se acordă plăţile respective, stabilindu-se în sarcina acestuia un debit în valoare de 754.326,77 lei.
Pârâta a mai susţinut că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că datele înscrise în cerere nu sunt reale, fermierul nu face dovada utilizării suprafeţei declarate, actele prezentate dovedesc existenţa unui drept de folosinţă, dar nu dovedesc desfăşurarea de activităţi agricole proprii.
În ceea ce priveşte suspendarea actului administrativ - Decizia nr. 6222 din 03 aprilie 2009, pârâta a arătat că în cauză nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale suspendării actului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa unei pagube, potrivit art. 14 alin. (1) al Legii nr. 554/2004 rezultă că pentru soluţionarea favorabilă a cererii de suspendare.
Se mai arată că reclamantul nu face referire la vreo probă din care să rezulte pe de o parte, existenţa unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, nu rezultă că prin executarea actului administrativ, reclamantul ar suferi o paguba iminentă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 10 din data de 14 ianuarie 2010 , a admis în parte acţiunea, a anulat Decizia nr. 6222 din 03 aprilie 2009 şi a exonerat reclamantul de la plata sumei de 754.326,77 lei.
Totodată, a respins cererea reclamantului privind suspendarea executării deciziei şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3580,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele.
Prin OUG nr. 125/2006 s-au aprobat schemele de plăţi directe şi plăţile naţionale directe complementare acordate în agricultură începând cu anul 2007 iar potrivit art. 5 alin. (1) schema de plată unică pe suprafaţă constă în acordarea unei sume uniforme pe hectar, plătibilă o dată pe an decuplată total de producţie. Suprafeţele agricole eligibile, deci pentru care se pot aproba asemenea scheme de plată pot avea mai multe categorii de folosinţă printre care şi aceea de pajişti permanente – păşuni şi fâneţe, acestea reprezentând terenuri utilizate pentru păşunatul animalelor sau pentru producerea de furaje [art. 5 alin. (3) lit. b)].
Arată prima instanţă că în baza acestor dispoziţii legale reclamantul a formulat cererea de plată pentru suprafeţele de teren reprezentând fâneţe şi a făcut dovada prin actele depuse la dosar că a procedat la menţinerea în bune condiţii a terenurilor respective prin aceea că a procedat la organizarea unei licitaţii pentru efectuarea lucrărilor de îndepărtarea a vegetaţiei neproductive de pe păşunea comunală, fiind încheiat şi Contractul de lucrări nr. 2766 din 14 octombrie 2008 în baza căruia s-au efectuat plăţi din sumele astfel primite.
Conform art. 13 din OUG nr. 125/2006, modul de implementare, condiţiile specifice, criteriile de eligibilitate şi termenii de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi directe se stabilesc în acord cu reglementările comunitare în domeniu prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale iar prin Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, art. 6 alin. (1) se stabileşte faptul că se pot depune cereri de plată de către consiliile locale pentru terenurile agricole pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri consiliile locale trebuie să desfăşoare activitatea agricolă proprie cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 7 din OUG nr. 125/2006.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale instanţa a reţinut faptul că potrivit art. 2 lit. c) din Regulamentul C.E. nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori la noţiunea de activitate agricolă este cuprinsă nu numai producţia, creşterea sau cultura produselor agricole dar şi menţinerea terenurilor în condiţii agricole şi de mediu aşa cum sunt definite în art. 5, iar potrivit Ordinului M.A.P.M. nr. 152/2004 pct. 2 activitatea agricolă este definită ca reprezentând cultivarea plantelor, creşterea şi îngrijirea animalelor sau menţinerea terenurilor în bună stare agricolă ori ambientală în conformitate cu reglementările europene.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că în cazul concret al reclamantului care a obţinut acordarea unei scheme de plăţi pentru terenuri reprezentând păşuni/fâneţe activitatea agricolă proprie constă în menţinerea terenului în bună stare agricolă ori ambientală, concluzie care este confirmată de adresa nr. 22716 din 21 iulie 2009 emisă de A.P.I.A. în care se arată că pentru terenurile respective consiliile locale îşi vor pierde eligibilitatea dacă se constată că terenurile pentru care au solicitat plăţi sunt utilizate în scop agricol productiv de către alţi fermieri.
Referitor la cererea de suspendare a executării deciziei atacate, instanţa a constat că a rămas fără obiect.
De asemenea, prin aplicarea art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâta la plata corespunzătoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 3580,3 lei reprezentând onorariu avocaţial, conform facturii aflată la fila 107 din dosar, 10 lei taxă timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
II. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (A.P.I.A.), care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că Ordinul nr. 704/2007 ar adăuga la lege;
- instanţa de fond a reţinut în mod neîntemeiat că reclamantul ar fi desfăşurat în anul 2007 activităţi agricole proprii, care să-i permită obţinerea de fonduri europene.
Consiliul Local al comunei Teregova a depus întâmpinare, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, din moment ce un ordin al ministrului agriculturii nu poate adăuga dispoziţii noi la o lege, ordonanţă sau hotărâre a guvernului.
Totodată, la cererea instanţei de recurs de a proba efectuarea lucrărilor agricole, intimatul-reclamant a depus la dosar copiile actelor privind achiziţionarea unui buldozer, tractor cu accesorii, remorcă, precum şi pentru efectuarea unor lucrări de amenajare a spaţiilor verzi din comuna Teregova, efectuate în perioada septembrie – noiembrie 2008.
III. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este întemeiat.
Aşa cum s-a arătat deja, în expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 2656771 din 26 iunie 2008 a directorului A.P.I.A. – Centrul judeţean Caraş-Severin, a fost aprobată cererea depusă la data de 15 mai 2007 iar Consiliul Local Teregova a beneficiat de suma totală de 754.326,00 lei în condiţiile OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe regulamentare care se acordă începând cu anul 2007, iar prin Procesul-verbal nr. 2855 din 4 februarie 2009 întocmit de organele de control din cadrul A.P.I.A. s-a constatat că suma respectivă nu este eligibilă, dispunându-se restituirea acesteia.
Măsura restituirii sumei respective a fost menţinută prin Decizia nr. 6222 din 3 aprilie 2009 emisă de directorul general al A.P.I.A. prin care a fost respinsă contestaţia formulată de intimatul-reclamant, reţinându-se că, potrivit OUG nr. 125/2006 şi Ordinului nr. 704/2007, Consiliul Local, pentru a beneficia de acordarea sprijinului direct pe suprafaţa de teren, trebuie, între altele, să exploateze o suprafaţă de teren prin desfăşurarea unei activităţi proprii în anul 2007.
Instanţa de fond, admiţând acţiunea, a reţinut, în esenţă, că intimatul-reclamant a îndeplinit condiţiile legale, realizând, inclusiv, activităţi agricole proprii pentru suprafaţa de teren – pajişte, constând în lucrări de îndepărtare a vegetaţiei.
Într-adevăr, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură „Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:
a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin0,3 ha. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha".
De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007 – privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal şi pentru abrogarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 607/ 2006 pentru aprobarea produselor agricole care beneficiază de plăţi naţionale, directe complementare, „Consiliile locale pot depune cereri de plată pentru terenurile agricole pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri consiliile locale trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă pentru respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din OUG nr. 125/2006".
Deci, susţinerea intimatului-reclamant că art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 704/2006 ar adăuga o condiţie nouă la condiţiile prevăzute la art. 7 din OUG nr. 125/2006 este lipsită de temei, din moment ce acest ordin explică doar faptul că exploatarea unui teren agricol [„să exploateze un teren agricol", potrivit art. 7 alin. (1) lit. a] din ordonanţa de urgenţă) se poate realiza prin desfăşurarea unei activităţi agricole proprii.
Instanţa de fond a reţinut că intimatul-reclamant a depus acte din care rezultă desfăşurarea unor activităţi agricole proprii, fără a se referi la data efectuării acestora, în situaţia în care au fost efectuate.
Într-adevăr, documentele la care s-a raportat instanţa de fond sunt din perioada 26 august – 11 noiembrie 2008, deci o perioadă cu mult ulterioară datei când a fost depusă cererea formulată de Consiliul Local Teregova – 15 mai 2007, dar ulterior şi datei când a fost analizată îndeplinirea condiţiilor legale – 26 iunie 2008.
Astfel fiind, rezultă că la nivelul anului 2007, aşa cum în mod corect au reţinut organele de control, intimatul-reclamant nu avea în exploatare şi nu a efectuat propria activitate agricolă asupra terenului pentru care a solicitat plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, potrivit OUG nr. 125/2006.
De altfel, chiar şi documentele depuse în copie nu identifică suprafeţele de teren, nici ca situare şi nici ca suprafeţe, iar situaţiile de lucrări se referă la spaţiile verzi din comuna Teregova, fără specificarea locaţiilor, suprafeţelor, etc., ceea ce nu susţine realitatea acelor lucrări.
În concluzie, documentele depuse la dosar nu dovedesc, în niciun caz, efectuarea unor lucrări agricole în cursul anului 2007 de către Consiliul Local Teregova pe terenul în litigiu, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 125/2006 şi ale art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, ceea ce constituie o abatere conform art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare utilizate necorespunzător, actele administrate atacate fiind legale şi temeinice.
Astfel fiind, recursul formulat va fi admis, sentinţa atacată va fi desfiinţată, iar acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) împotriva sentinţei nr. 10 din data de 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, pe fond, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4909/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4943/2010. Contencios → |
|---|
