ICCJ. Decizia nr. 5024/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5024/2010
Dosar nr. 8913/2/200.
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 706 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a admis excepţia lipsei de obiect a capetelor 1 şi 2 de cerere.
- a respins cererea formulată de reclamata M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, ca rămasă fără obiect;
- a respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale, ca neîntemeiat;
- a obligat pe pârât la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În motivarea hotărârii pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 septembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei obligarea pârâtului să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi la plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, motivat de împrejurarea că, în şedinţa din data de 18 ianuarie 2010, cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie.
Analizând cu prioritate excepţia invocată de pârât, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a constatat că această excepţie este întemeiată întrucât, aşa cum rezultă din adresa nr. 1354 din 27 ianuarie 2010 emisă de Direcţia cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, cererea reclamantei înregistrată la minister sub nr. 2369/RD/2009 a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din data de 18 ianuarie 2010, motiv pentru care cererea reclamantului este rămasă fără obiect.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu moral suferit, iar prin soluţionarea cererii sale i s-a produs o justă reparaţie a unui eventual prejudiciu creat de pârât.
În raport cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Curtea l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în mod eronat instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine, în esenţă, că în mod greşit ministerul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) şi art. 275-276 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamantului la primul termen de judecată, iar, pe de altă parte, pârâtul nu a pierdut procesul, întrucât acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Analizând cauza prin prisma şi în limita motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În esenţă, recurentul-pârât critică sentinţa pronunţată de Curtea de apel în ceea ce priveşte obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 500 lei, în raport cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi art. 275-276 C. proc. civ.
Susţinerile recurentului-pârât în sensul că nu se poate reţine culpa sa procesuală, în sensul art. 274-276 C. proc. civ., întrucât a recunoscut pretenţiile reclamantei la primul termen de judecată, iar acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, nu pot fi primite, atâta timp cât reclamanta a sesizat instanţa ca urmare a conduitei pârâtului care nu a soluţionat până la data de 21 septembrie 2009 (data introducerii acţiunii la Curtea de apel) cererea de redobândire a cetăţeniei depusă încă de la data de 20 iunie 2008 şi în condiţiile în care la data de 19 august 2009 petenta s-a adresat pârâtului cu solicitarea de urgentare a procedurilor administrative.
Pe cale de consecinţă, cheltuielile de judecată avansate de reclamantă au fost determinate de conduita culpabilă a autorităţii publice chemate în judecată, iar examinarea şi avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în şedinţa din data de 18 ianuarie 2010 a Comisiei pentru cetăţenie nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 706 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5020/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5032/2010. Contencios → |
|---|
