ICCJ. Decizia nr. 5007/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5007/2010
Dosar nr. 2780/54/200.
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi apărările pârâţilor
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 27 octombrie 2009, reclamantul S.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (reorganizat la data soluţionării recursului ca Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în temeiul OUG nr. 115/2009; denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „M.A.D.R."), să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2389 din 09 octombrie 2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a ocupat funcţia de director coordonator adjunct al Unităţii Fitosanitare din cadrul D.A.D.R. Dolj începând cu data de 28 mai 2009, în baza Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1427 din 28 mai 2009 şi ca urmare a încheierii contractului de management nr. 90/D.A.D.R. din 28 mai 2009.
La data de 12 octombrie 2009, a fost comunicat la sediul instituţiei Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 2389 din 09 octombrie 2009, prin care i-a fost acordat preaviz de 15 zile, urmând ca, la expirarea perioadei respective, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1427 din 28 mai 2009 şi contractul de management.
Susţine reclamantul că acest ultim ordin este nelegal, fiind emis fără indicarea motivelor de fapt ale măsurii dispuse, cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative referitoare la procedura instituită de lege în cazul încetării contractului de management, fără să beneficieze de o altă ofertă de trecere în altă funcţie, ceea ce are drept consecinţă deprecierea gravă a situaţiei sale financiare.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus plângerea prealabilă, Ordinul nr. 1427 din 28 mai 2009, contractul de management nr. 90/ D.A.D.R. din 28 mai 2009, Ordinul nr. 2389 din 09 octombrie 2009, certificate de concediu medical.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a invocat, pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale pasive a ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, faţă de dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 90/2001, solicitând respingerea acţiunii faţă de acest pârât. Pârâtul a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de faptul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susţinut că ordinul, a cărui suspendare s-a solicitat, a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 105/2009, conform cărora a fost desfiinţat postul de director coordonator adjunct al Unităţii Fitosanitare din cadrul D.A.D.R. Dolj.
Aşa fiind, ordinul contestat întruneşte aparenţele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă în baza atribuţiilor sale, iar simpla contestare a acestuia nu este de natură a constitui prin ea însăşi un motiv de îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 43 din 1 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2389 din 09 octombrie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi a respins acţiunea faţă de pârâtul ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate de pârâtul M.A.D.R., Curtea a reţinut că este nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi este fondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
În ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, instanţa a reţinut că, prin înscrisurile depuse la filele 10-18 din dosar, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, instanţa a avut în vedere obiectul acţiunii şi dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor şi ale art. 7 din HG nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 2389 din 09 octombrie 2009, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de director coordonator adjunct al Unităţii Fitosanitare din cadrul D.A.D.R. Dolj, la data expirării termenului de preaviz, ordin emis în temeiul prevederilor OUG nr. 105/2009.
Sub aspectul condiţiei referitoare la existenţa unui caz bine justificat, analizând sumar prevederile ordinului contestat, instanţa a reţinut că îndoiala puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului contestat derivă din împrejurarea că actul a fost emis în temeiul OUG nr. 105/2009, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 03 decembrie 2009.
Sub aspectul condiţiei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, instanţa a reţinut că, în urma punerii în executare a ordinului contestat, funcţionarul public este lipsit de plata drepturilor salariale şi îi sunt afectate imaginea şi prestigiului profesional.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-pârât susţine că în mod greşit instanţa de fond nu a luat în considerare apărarea referitoare la faptul că cererea de suspendare este lipsită de obiect, atâta timp cât actul de eliberare din funcţie a reclamantului a ajuns la termen anterior introducerii acţiunii şi pronunţării hotărârii atacate, în condiţiile în care, raportat la prevederile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, procedura de suspendare a executării vizează doar actele administrative cu executare succesivă, iar nu şi pe cele cu executare dintr-o dată.
Pe fond, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite cmulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât condiţia referitoare la existenţa unui caz bine justificat comportă discuţii juridice, iar condiţia referitoare la producerea unei pagube iminente nu poate fi reţinută deoarece lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere nu îi produce o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, atâta timp cât, în eventualitatea anulării actului de către instanţă, pe calea acţiunii directe, se poate dispune acordarea drepturilor băneşti de care petentul a fost lipsit.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate de pârâtul M.A.D.R., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât în sensul că cererea de suspendare a executării ar fi lipsită de obiect, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu fac distincţie între actele administrative cu executare uno ictu şi actele administrative cu executare succesivă, iar legea trebuie să fie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, fiind astfel admisibilă cererea de suspendare a executării Ordinului contestate în prezenta cauză. A accepta teoria recurentului-pârât echivalează cu lipsirea de efecte juridice a normei cuprinse la art. 14 din Legea nr. 554/2004 în privinţa tuturor actelor administrative cu executare uno ictu, care reprezintă de altfel regula în materie, excepţia fiind reprezentată de actele administrative cu caracter normativ. Este de reţinut şi faptul că ţine de esenţa instituţiei juridice a suspendării executării actului administrativ tocmai posibilitatea conferită persoanei vătămate de a obţine întreruperea vremelnică a efectelor juridice ale actului contestat, ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu a actului.
Sub aspectul fondului cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct al Unităţii Fitosanitare din cadrul D.A.D.R. Dolj începând cu data de 28 mai 2009, în baza Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1427 din 28 mai 2009 şi ca urmare a încheierii contractului de management nr. 90/D.A.D.R. din 28 mai 2009, şi i-a fost acordat preaviz în vederea eliberării din funcţie, prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.2389/09 octombrie 2009, emis în temeiul art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009.
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Caracterul executoriu al unui act administrativ are ca temei fundamental prezumţia de legalitate care funcţionează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice asemenea act este emis în baza şi în limitele legii, aşa cum este şi cazul ordinului în litigiu care a fost emis în temeiul OUG nr. 105/2009.
În situaţia în care temeiul legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituţional, prezumţia de legalitate nu mai funcţionează în favoarea actului administrativ în litigiu, ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la soluţionarea cererii de anulare a acestuia.
În ceea ce priveşte existenţa celei de-a doua condiţii, a existenţei unei pagube iminente, instanţa de recurs reţine că urmare emiterii ordinului în litigiu, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică de conducere fiind astfel lipsit de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, aşa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumţia de legalitate, astfel că şi condiţia iminenţei unei pagube este îndeplinită. În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr.43 din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4943/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5017/2010. Contencios → |
|---|
