ICCJ. Decizia nr. 509/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 509/2010
Dosar nr. 1003/45/2008
Şedinţa de la 2 februarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta D.V. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Huşi, anularea deciziei din 07 august 2008 emisă de autoritatea pârâtă, prin care s-a luat măsura interzicerii intrării în România împotriva sa, precum şi suspendarea executării măsurii până la soluţionarea cauzei.
Reclamanta a arătat că este cetăţean al Republicii Moldova, iar urmare condiţiilor austere din această ţară a fost nevoită să-şi caute un loc de muncă în România, intrând în ţară la data de 19 decembrie 2004, iar în noaptea de 20-21 decembrie 2004 a trecut ilegal frontiera în Ungaria, cu destinaţia Italia. La 21 iunie 2007 a fost surprinsă de Poliţia de Frontieră Huşi trecând ilegal frontiera din România în Republica Moldova, de unde intenţiona să îşi ia copiii.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi a decis scoaterea sa de sub urmărire penală, cu aplicarea unei amenzi, astfel încât, a apreciat reclamanta, aplicarea măsurii interzicerii intrării în România este disproporţionată şi nejustificată, cu atât mai mult cu cât intenţia sa era aceea de a se stabili în România, Oraşul Buzău.
Prin sentinţa civilă nr. 2629 din 9 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, raportat la prevederile art. 105 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, care stabilesc competenţa curţii de apel în a cărei rază se află formaţiunea ce a dispus măsura de interzicere a intrării în România.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, care, la rândul său, prin sentinţa nr. 44/CA din 16 martie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la termenul din data de 23 februarie 2009, reclamanta a învederat că înţelege să extindă cadrul procesual în cauză, prin introducerea, în calitate de pârât, şi a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, ca organ administrativ cu personalitate juridică, ce a dispus de altfel măsura interzicerii intrării sale în România, măsură ce i-a fost doar adusă la cunoştinţă de Poliţia de Frontieră Huşi.
A apreciat această instanţă că, în raport cu noul cadru procesual stabilit de reclamantă, competenţa de soluţionare a cauzei revine, din punct de vedere teritorial, Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă în a cărei rază teritorială se află organul administrativ emitent al măsurii dispuse.
Prin încheierea din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Legal investită cu soluţionarea conflictului negativ de faţă, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că este competentă să soluţioneze prezenta cauză Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în considerarea celor în continuare arătate.
Actele dosarului atestă că la data de 7 august 2008, reclamantei D.V. i-a fost comunicată măsura dispusă în temeiul art. 105 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, de interzicere a intrării în România, de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (fila 27 verso din dosarul nr. 5034/2/2008). În chiar cuprinsul adresei, ce i-a fost expediată reclamantei de către Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Vaslui, se menţionează că măsura luată poate fi contestată în termen de 10 zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucureşti, conform prevederilor art. 105 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, modificat şi republicat.
În plus, la termenul de judecată din 23 februarie 2009 ,când cauza se afla pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta a solicitat în mod expres introducerea în cauză a autorităţii administrative emitente a actului administrativ contestat, respectiv a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.
Faţă de cele menţionate şi reţinând că, potrivit textului de lege sus citat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură, instanţă care în cazul de faţă este Curtea de Apel Bucureşti, întrucât Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Huşi nu a fost decât transmiţătorul măsurii dispuse şi nu emitentul actului atacat, urmează ca în favoarea acestei instanţe să fie stabilită competenţa de soluţionare a cauzei de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe D.V. şi pe Inspectoratul Judeţean - Poliţia de Frontieră Huşi, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5032/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5125/2010. Contencios → |
|---|
