ICCJ. Decizia nr. 5026/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5026/2010
Dosar nr. 19/57/2010
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 ianuarie 2010 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta V.F., reprezentată prin mandatar A. P.A., a chemat în judecată pe pârâta A.N.P.H. din cadrul M.M.F.P.S. - C.S.E.P.H.A., (denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii „Comisia Superioară”), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 8732 din 6 iulie 2009 şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei într-un grad de handicap grav permanent, cu asistent personal.
În motivarea cererii, r eclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta, deşi a prelungit de la 6 luni la un an durata de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap, în mod greşit nu i-a acordat certificatul cu caracter permanent, întrucât boala de care suferă nu se remite, fiind luată în evidenţele comisiei judeţene încă din 2005.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Ordinului M.M.F.E.Ş. nr. 762/1997, ale Ordinului M.S.P. nr. 1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico - psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap , ale Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi ale Legii nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 50/F/ CA din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia calităţii procesuale pasive a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara (denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii „Comisia Judeţeană Hunedoara”);
- a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a A. P.A.;
- a respins acţiunea reclamantei.
În raport cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene Hunedoara, reţinând, în esenţă, că actul administrativ (certificatul de încadrare în grad de handicap) care se solicită a fi anulat este emis de această Comisie, iar decizia emisă de Comisia Superioară este doar actul prin care se soluţionează procedura prealabilă sub forma recursului ierarhic, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 430/2008, astfel că emitentul actului trebuie să aibă posibilitatea de a apăra actul pe care l-a emis, precum şi pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce va fi pronunţată şi care va cuprinde dispoziţii fie în sensul menţinerii actului, fie în sensul desfiinţării acestuia.
Tot în raport cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a A.P.A., reţinând, în esenţă, că reclamanta este membră a asociaţiei constituită pentru apărarea drepturilor persoanelor cu handicap, iar, conform art. 57 şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, se recunoaşte dreptul asociaţiilor neguvernamentale al căror membru este persoana cu handicap de a depune cereri pentru obţinerea unor drepturi garantate de lege. A mai reţinut instanţa că la dosar a fost depus mandatul special prin care reclamanta a împuternicit asociaţia, prin preşedinte, să o reprezinte în instanţă, iar în cauză a fost angajat şi avocat astfel că s-a dovedit pe deplin calitatea asociaţiei de reprezentantă a reclamantei.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată în grad grav de handicap începând cu 2005 pentru deficienţă funcţională gravă cauzată de demenţă Alzheimer pe câte 12 luni, conform actelor de la filele 20 - 23 la dosarul de fond, iar la revizuirea din anul 2008 i s-au solicitat mai multe acte şi prezentarea la Comisie în vederea efectuării evaluării conform art. 46 şi urm. din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, aprobate prin H.G. nr. 268/2007.
Prin Certificatul din 30 martie 2009 emis de Comisia Judeţeană Hunedoara, cu valabilitate de 6 luni şi termen de revizuire la 31 august 2009, reclamanta a fost încadrată în grad de handicap grav – deficienţă funcţională gravă cauzată de handicap mintal.
Contestaţia formulată de reclamantă a fost admisă în parte prin Decizia nr. 8732 din 6 iulie 2009 a Comisiei Superioare , în sensul că a fost prelungită la 12 luni durata de valabilitate a certificatului, reţinându-se, totodată, că diagnosticul şi gradul de handicap nu sunt fundamentate de datele paraclinice şi de ancheta socială, reclamanta beneficiind de pensie de boală grad III de invaliditate şi că se impune o nouă verificare după un an, pentru ca, la data revizuirii, reclamanta să prezinte copie după fişa de consultaţie, teste psihologice, internare în Spitalul Judeţean Hunedoara şi copia deciziei privind capacitatea de muncă.
A reţinut Curtea de apel că este justificat refuzul acordării gradului de handicap grav permanent, întrucât, în raport cu dispoziţiile pct. II din Ordinul M.S.P. nr. 1992/2007, pentru acordarea gradului grav de handicap mintal în cazul bolii Alzheimer deficienţele funcţionale trebuie să fie grave, puse în evidenţă: printr-un scor sub 9 la testul M.M.S.E.; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demenţa Alzheimer - care este o demenţă atipică cu debut precoce sau tardiv, cu atrofie cerebrală generalizată, predominant frontală şi lobi temporali şi triada simptomatică (agnozie, apraxie, afazie). Funcţiile psihice superioare sunt pierdute, funcţiile neurologice clasice, ca şi cele viscerale, sunt păstrate-atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiaţi; uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea judecăţii, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie). Sub aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului grav se pune în evidenţă o dependenţă totală de îngrijirile primite din afară, limitarea în relaţionare socială, lipsă de autodeterminare, necesitând asistent personal.
A reţinut instanţa că, potrivit anchetei sociale (fila 67 la dosarul de fond), reclamanta realizează activităţi de bază fără ajutor, se deplasează în interiorul locuinţei fără dispozitive şi ajutorul altor persoane, poate utiliza singură mijloace de comunicare, poate face singură activităţi uşoare în gospodărie, ştie să-şi gestioneze singură propriile venituri, să se conformeze singură recomandărilor medicale, participă spontan la activităţi pe timp liber. Totodată, din raportul de evaluare complexă rezultă că la evaluarea psihologică, reclamanta s-a prezentat la 23 martie 2009, a fost necooperantă, rezultând totodată că este pensionară de invaliditate gradul III.
Rezultatele investigaţiei de radiologie imagistică, sunt în sensul că reclamanta prezintă atrofie corticală.
Aceste constatări nu fundamentează gradul grav de handicap, însă, potrivit principiului că nu e posibilă înrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac, nici comisia superioară nu a putut să retragă reclamantei cele obţinute prin certificatul de încadrare atacat.
Mai mult, pârâta Comisia Judeţeană Hunedoara a depus la dosar dovezi din care rezultă că există multe reclamaţii şi petiţii, chiar şi o plângere penală cu privire la realitatea obţinerii certificatelor în grad de handicap pentru bolnavii de Alzheimer membrii ai A.P.A.
Coroborând toate cele de mai sus, Curtea de apel a apreciat că este necesar ca, la sfârşitul perioadei de valabilitate a certificatului, reclamanta trebuie să urmeze recomandările Comisiei Superioare, respectiv să se interneze în Spitalul Judeţean Hunedoara, să depună copie după fişa de consultaţie, teste psihologice şi copia deciziei privind capacitatea de muncă pentru a stabili dacă, în funcţie de momentul la care a intervenit boala, aceasta constituie handicap sau boală care să justifice numai menţinerea măsurilor de pensionare în cadrul raportului de asigurări sociale.
Instanţa a mai apreciat că, faţă de faptul că reclamanta contestă numai parţial actele de încadrare în grad de handicap cu privire la caracterul revizuibil al încadrării, acte confirmate de Comisia Superioară, nu poate invoca nelegala compunere a Comisiei Judeţene pentru că nu este în interesul său să invoce un motiv care ar atrage anularea în întregime a actului cât timp doreşte să conserve o parte importantă a acestuia.
Împotriva sentinţei civile nr. 50/F/ CA din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Voinicu Felicia.
În motivarea recursului reclamanta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a introdus greşit în cauză Consiliul Judeţean Hunedoara - C.E.P.H. în condiţiile în care prin acţiune, a fost contestată doar decizia Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor cu handicap, că instanţa nu a manifestat rol activ în soluţionarea cauzei, astfel încât în baza probelor administrate şi luând în considerare deficienţa funcţională şi limitările activitate să reţină gradul de handicap grav permanent, că prima instanţă a luat în considerare apărările pârâtei cu privire la A.P.A., care nu au legătură cu cauza.
Recursul este nefondat.
Critica sub aspect formal a sentinţei recurate, în sensul că prima instanţă în mod greşit a introdus în cauză C.E.P.H. din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara, nu poate fi primită în condiţiile în care măsura luată de prima instanţă nu afectează în nici un fel legalitatea sentinţei pronunţată de judecătorul fondului.
Prima instanţă a luat măsura respectivă având în vedere că respectiva comisie este emitentul certificatului de încadrare în grad de handicap, care a stat la baza deciziei contestate de reclamantă.
Greşit susţine recurenta că prima instanţă nu a avut rol activ în cauză şi că din acest motiv nu a reţinut refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a-i acorda gradul de handicap grav permanent. În realitate, reclamanta nu a produs probe în faţa primei instanţe prin care să infirme concluziile specialiştilor din cadrul C.S.E.P.H.
În aceste condiţii, reclamanta nu poate beneficia de o decizie care să-i recunoască gradul de handicap permanent.
Susţinerile din recurs care se referă la deficienţele funcţionale în cazul reclamantei şi la limitările în activitate privesc chestiuni de strictă specialitate medicală şi nu pot fi luate în considerare în lipsa unor probe pe care, de altfel, reclamanta nu le-a furnizat judecătorului. Curtea consideră inutil a răspunde susţinerilor reclamantei - recurente în legătură cu activitatea desfăşurată de A.P.A. întrucât judecătorul fondului a amintit în treacăt despre aceasta şi nu şi-a fundamentat soluţia pe opinia pe care şi-a format-o despre respectiva asociaţie.
În fine, nu este lipsit de semnificaţie că Decizia contestată de către reclamantă, nr. 8732/32 din 6 iulie 2009 a fost emisă pe o perioadă determinată, în martie 2010 încetând să mai producă efecte.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.F. împotriva sentinţei civile nr. 50/F/ CA din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5025/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5027/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
