ICCJ. Decizia nr. 5038/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5038/2010
Dosar nr. 133/54/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 februarie 2008, reclamanta SC A. SRL Slatina a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală O. şi SC A.R. - A. SA, Sucursala O., solicitând obligarea pârâţilor în solidar la plata de despăgubiri pentru pagubele înregistrate de societate în anul 2003 la culturile de floarea-soarelui, urmare a secetei, eveniment asigurat la valoarea de 105.000 RON.
La data de 9 martie 2009, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând, alături de cererea de recunoaştere a dreptului de a beneficia de acordarea despăgubirilor potrivit Legii nr. 381/2002 şi obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a se sesiza Guvernul României cu privire la stare de calamitate a culturilor în anul 2003, precum şi de a completa H.G. nr. 1458/2003 privind starea de calamitate şi pentru floarea-soarelui pentru judeţul Olt.
De asemenea, reclamanta şi-a precizat valoarea despăgubirilor în sarcina pârâţilor la suma de 105.000 RON, actualizată, plus dobânda legală.
Prin cererea formulată la data de 18 septembrie 2009, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1458/2003 prin care s-a declarat stare de calamitate naturală numai pentru cultura de grâu, învederându-se că prevederile hotărârii încalcă dispoziţiile Legii nr. 381/2002.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat în cauză sentinţa nr. 477 din 3 decembrie 2009 prin care a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1458/2003 şi totodată, a respins ca inadmisibilă acţiunea precizată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, referitor la excepţia de nelegalitate invocată, că, întrucât actul administrativ are caracter individual şi este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, nu se mai poate exercita controlul de legalitate nici chiar pe calea incidentală prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Asupra fondului litigiului, instanţa a constatat că reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă reglementată de Legea nr. 381/2002.
Astfel, reclamanta a formulat înştiinţarea privind producerea calamităţii la cultura de floarea soarelui cu depăşirea termenului de 48 de ore prevăzut de Legea nr. 381/2002 şi de asemenea, a depus cu întârziere şi documentaţia cerută de lege.
Totodată a mai reţinut instanţa, nu s-a făcut dovada constatării definitive a pagubelor şi nici cea privind imposibilitatea amenajării unui sistem de irigaţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Slatina, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa de fond, pronunţându-se asupra îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 381/2002, a ignorat dispoziţia cuprinsă în decizia nr. 266 din 22 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a dispus obligarea pârâtei Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală O. să înainteze Ministerului de resort documentaţia pentru sesizarea Guvernului României în vederea emiterii hotărârii cu privire la constatarea calamităţii pentru cultura de floarea-soarelui.
Sub acest aspect, reclamanta a precizat că a depus toate diligenţele pentru respectarea termenelor şi a metodologiei prevăzute de Legea nr. 381/2002, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale refuzând în mod nejustificat să extindă aplicarea H.G. nr. 1458/2003 şi la culturile prăşitoare.
S-a mai învederat că instanţa de fond, soluţionând în mod eronat petitul privind calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită de a beneficia de despăgubiri, nu s-a pronunţat asupra celorlalte capete de cerere, precizate la data de 9 martie 2009.
Reclamanta a criticat sentinţa şi sub aspectul respingerii excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1458/2003 care încalcă dispoziţiile Legii nr. 381/2002, prin declararea stării de calamitate numai pentru cultura de grâu, creând astfel o discriminare pentru producătorii agricoli care au înfiinţat alte culturi.
S-a arătat că instanţa a interpretat în mod greşit prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, text care nu face distincţie între actul administrativ cu caracter normativ şi cel individual, iar pe de altă parte, în raport de definiţia dată noţiunii de act administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, H.G. nr. 1458/2003 constituie un act unilateral normativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1458/2003 a fost în mod întemeiat respinsă ca nefondată, fiind un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Susţinerea reclamantei în sensul că hotărârea constituie un act normativ a cărui nelegalitate poate fi cercetată oricând apare ca fără suport, cât timp actul normativ conţine norme juridice cu aplicabilitate generală, iar cel individual, care poate emana de la aceeaşi autoritate administrativă are drept scop naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete.
Or, prin H.G. nr. 1458/2003 se declară stare de calamitate naturală la cultura de grâu de toamnă afectată de secetă pe terenurile neirigate în primăvara-vara anului 2003, în zonele prevăzute în anexa hotărârii, stabilindu-se şi valoarea despăgubirii pe unitatea de suprafaţă.
Aşadar, instanţa de fond a constatat în mod corect că H.G. nr. 1458/2003 este un act administrativ individual şi fiind emis anterior adoptării Legii nr. 554/2004, jurisprudenţa constantă şi unitară cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 4 stabilind cu caracter de principiu că este nefondată excepţia de nelegalitate a unor asemenea acte.
În acest sens, prin raportare la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, la reglementările comunitare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg, s-a stabilit în mod constant că se impune sancţionarea posibilităţii de a constata nelegalitatea unui act administrativ individual fără limită în timp.
În concluzie, soluţia instanţei de fond privind respingerea excepţiei de nelegalitate este corectă, iar critica formulată neîntemeiată.
Curtea reţine ca fiind nefondat şi motivul de recurs vizând fondul cauzei, instanţa de fond constatând în mod întemeiat că nu au fost respectate procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 381/2002.
Nu se poate susţine că instanţa nu a ţinut cont de decizia nr. 266/2005 a Curţii de Apel Craiova, prin care Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală O. a fost obligată să înainteze Ministerului de resort documentaţia de constatare a calamităţilor privind pe reclamantă.
Această pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin hotărâre, ministerul comunicându-i că nu se justifică declararea stării de calamitate.
În situaţia în care Guvernul României nu a emis o hotărâre prin care să reglementeze posibilitatea acordării de despăgubiri în situaţia calamităţilor naturale determinate de secetă pentru cultura de floarea-soarelui, nu exista însă temei legal pentru acordarea de despăgubiri.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, în vederea acordării despăgubirilor, Legea nr. 318/2002 instituie o procedură prealabilă, de a cărei îndeplinire este condiţionată emiterea unei hotărâri de guvern de constatare a stării de calamitate în agricultură.
În cadrul acestei proceduri, pentru culturile agricole comisia desemnată pentru constatarea pagubei trebuie convocată în cel mult 3 zile de la producerea evenimentului de către primarul localităţii, în baza înştiinţării depuse în scris la secretarul consiliului local de către producătorul agricol cel mai târziu în 48 de ore de la producerea evenimentului.
În cauză se constată că această procedură obligatorie a fost îndeplinită cu depăşirea termenului legal, întârziere constatată şi la depunerea documentaţiei la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală O.
De asemenea, nu s-a făcut dovada existenţei sesizării privind respectarea tehnologiei pentru cultura de floarea-soarelui, respectiv dacă a fost cultivată pe teren amenajat la irigat, după cum nu s-a demonstrat că seceta excesivă a afectat zone largi de răspândire.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata temeinicia soluţiei pronunţate, criticile formulate cu privire la neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzută expres de Legea nr. 381/2002 fiind nefondate.
Întrucât această procedură reprezintă o condiţie obligatorie pentru recunoaşterea dreptului la despăgubiri, în mod justificat, reţinând neîndeplinirea acesteia, instanţa de fond a respins acţiunea pentru toate capetele de cerere, adiacente petitului principal.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SRL Slatina împotriva sentinţei civile nr. 477 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5036/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5039/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
