ICCJ. Decizia nr. 5051/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5051/2010
Dosar nr. 1367/39/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 28 din 1 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect a cererii invocată de pârâtul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.A. şi a dispus anularea Ordinului din 8 octombrie 2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe funcţia de director coordonator al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Botoşani a reclamantei, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la eliberarea din funcţie şi până la reintegrarea efectivă, actualizate cu rata inflaţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Sub aspectul respingerii excepţiei lipsei de obiect a acţiunii instanţa de fond a apreciat că nu prezintă relevanţă împrejurarea că ordinul contestat în cauză nu este cu executare succesivă, el putând face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ, ţinându-se seama de faptul că reclamanta a invocat vătămarea unui drept recunoscut de lege tocmai prin punerea în executare a actului administrativ contestat.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul din 8 octombrie 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale s-a dispus ca la expirarea unei perioade de preaviz să înceteze valabilitatea Ordinului din 28 mai 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care fusese numită reclamanta în funcţia de director coordonator în cadrul Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Botoşani, precum şi aplicabilitatea contractului de management nr. BB din 28 mai 2009, încheiat între părţi.
Ordinul contestat a fost emis în temeiul prevederilor art. IV şi art. XIV din O.U.G. nr. 105/2010, ale art. 65 alin. (1) din C. muncii, ale art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. BB din 28 mai 2009 şi ale H.G. nr. 8/2009.
Ori, prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale s-a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, IV, art. VIII şi Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009, sunt neconstituţionale, conţin aceleaşi soluţii legislative ca şi cele care au constituit obiectul criticii formulate cu privire la reglementările O.U.G. nr. 37/2009 constatate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, întrucât au încălcat art. 115 alin. (6) din Constituţie, argumentele reţinute în această ultimă decizie fiind, mutatis mutandis, valabile în cauza examinată.
Faţă de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, instanţa de fond a apreciat că a fost infirmată prezumţia de legalitate de care se bucura actul administrativ, ce făcea obiectul acţiunii deduse judecăţii, deoarece acesta a fost emis în temeiul unei ordonanţe de urgenţă în legătură cu care s-a constatat neconformitatea cu legea fundamentală.
Ca urmare, instanţa de fond a apreciat că nu s-a mai impus analiza celorlalte critici vizând nelegalitatea actului administrativ contestat, iar în temeiul art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a admis acţiunea şi a anulat Ordinul din 8 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Ca o consecinţă a admiterii capătului principal de cerere şi având în vedere faptul că potrivit art. 111 alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, instanţa de fond, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, şi a admis şi capetele de cerere accesorii vizând repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării reclamantei în funcţia de director coordonator al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Botoşani. şi obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unei despăgubiri reprezentând drepturile materiale cuvenite de la eliberarea din funcţie a acesteia şi până la reintegrarea efectivă, actualizate cu rata inflaţiei.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 28 din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, printr-o primă critică formulată recurentul-pârât a susţinut faptul că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei de obiect deşi ar fi trebuit să reţină, în fapt, că pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii. Mai arată recurentul-pârât că legiuitorul a vizat doar actele cu executare succesivă şi nu cele cu executare dintr-o dată cum eronat a reţinut instanţa de fond.
Printr-o ultimă critică formulată pe fondul cauzei recurentul-pârât susţine că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a Ordinului din 8 octombrie 2009, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ţine cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislaţia în vigoare la momentul emiterii sale, şi nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.
Astfel, susţine recurentul-pârât că reclamanta prin Ordinul din 8 octombrie 2009, a fost eliberat din funcţia publică de conducere, de director coordonator, în aplicarea art. IV alin. (1) şi (4) şi art. V din O.U.G. nr. 105/2009. Din acest considerent recurentul-pârât a arătat că desfiinţarea funcţiei intimatei-reclamante s-a produs ope legis, instituţia publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispoziţiile imperative ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat.
În opinia recurentului-pârât regula care-şi găseşte aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.
3. Hotârârea instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis.
În primul rând Înalta Curte va înlătura criticile referitoare la lipsa de obiect a acţiunii, deduse prezentei judecăţi, constatând că în mod corect instanţa de fond, a apreciat, prin prisma art. 1 alin. (1), art. 2 lit. c) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ, că nu poate fi exclus controlului de legalitate ordinul contestat, neavând relevanţă sub acest aspect momentul la care respectivul act administrativ a produs efecte juridice.
Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât, pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează
Prin Ordinul din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale intimata-reclamantă a fost numită în funcţia de director coordonator al Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Botoşani, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) şi (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin Ordinul din 8 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului din 28 mai 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale precum şi a contractul de management nr. BB din 28 mai 2009.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV şi art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. BB din 28 mai 2009 şi H.G. nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi Anexa nr. 1 din Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor anterioare enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimata-reclamantă a fost înfiinţată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator în cadrul Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Botoşani s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că intimata-pârâtă mai poate fi reintegrată, într-o funcţie a cărei existenţă a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire din 28 mai 2009 cât şi contractului de management nr. BB între părţi la 29 mai 2009, în baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, prin Ordinul din 8 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond în sensul reintegrării intimatei-reclamante în funcţia de director coordonator în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatei-reclamante, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 28 din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta F.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5043/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5052/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
