ICCJ. Decizia nr. 5052/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5052/2010
Dosar nr. 1740/44/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 decembrie 2009, reclamantul B.D. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând anularea Ordinului din 27 noiembrie 2009, reintegrarea în funcţia de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Vrancea şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a fost numit în funcţia susmenţionată ce urma a fi exercitată începând cu 2 noiembrie 2009, în baza unui contract de management, pe o perioadă de 4 ani, potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2009.
S-a mai arătat că prin actul administrativ contestat, pârâtul a dispus suspendarea prevederilor Ordinului de numire în funcţie din 2 noiembrie 2009, cu nerespectarea dispoziţiilor privind procedura instituită de lege, motiv pentru care se impune anularea Ordinului din 27 noiembrie 2009 ca nelegal şi netemeinic.
Prin sentinţa nr. 41 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că măsura dispusă de pârât este lipsită de temei legal, întrucât O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că, la data judecării cauzei, procedura de citare a instituţiei publice nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legale, încălcând prevederile imperative prevăzute de art. 85 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că măsura suspendării din funcţie a reclamantului a fost dispusă urmare a împrejurării că, printr-o altă hotărâre a aceleiaşi instanţe, pronunţată la data de 17 noiembrie 2009, s-a decis suspendarea executării Ordinului din 8 octombrie 2009 de eliberare din funcţie a fostului director coordonator al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Vrancea.
Pe de altă parte, a precizat pârâtul, O.U.G. nr. 105/2009, actul normativ în baza căruia s-a dispus numirea în funcţie a reclamantului, a fost declarat neconstituţională, neputându-se invoca încălcarea vreunei vătămări în sensul Legii nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi pe fond, respingerea acţiunii.
Astfel, cererea reclamantului de anulare a actului prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului de numire în funcţia de director coordonator al unui serviciu public deconcentrat, apare ca neîntemeiată, în condiţiile în care însuşi actul administrativ de numire în funcţie a devenit lipsit de efecte juridice, urmare a declarării ca neconstituţional a actului normativ în baza căruia a fost emis.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale a fost declarată neconstituţională O.U.G. nr. 105/2009 care preluase în integralitate şi cu modificări nesemnificative conţinutul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, în prezent abrogată, prin care fusese înfiinţată funcţia de director coordonator, personal contractual.
Astfel cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, lipsirea de temei constituţional a Ordonanţelor de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 şi nr. 105/2009 în raport cu funcţiile de conducere înfiinţate la nivelul serviciilor publice deconcentrate, are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestor acte normative, respectiv contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă, etc.
Prin urmare, începând cu data de 28 februarie 2010 - cum a reţinut Curtea Constituţională - funcţia de conducător al serviciilor publice deconcentrate revine la regimul de funcţie publică reglementat de Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale aduse prin O.U.G. nr. 27/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009.
În consecinţă, în lipsa legitimităţii dreptului subiectiv de a ocupa o funcţie ce a fost eliminată, soluţia instanţei de fond apare ca nelegală şi netemeinică, Curtea urmând a dispune, în urma admiterii recursului, modificarea sentinţei şi respingerea ca nefondată a cererii de anulare a ordinului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 41 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de B.D., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5051/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5054/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
