ICCJ. Decizia nr. 5095/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5095/2010
Dosar nr. 9525/2/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 583 din 2 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta D.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a suspendat executarea Ordinului din 7 octombrie 2009, emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin ordinul a cărei suspendare se solicită, s-a dispus încetarea detaşării reclamantei în funcţia de inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar Ialomiţa, dispoziţiile aplicabile în speţă, fiind cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de care excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârât, este neîntemeiată.
Cu privire la îndeplinirea condiţiilor impuse de acest text de lege, instanţa a constatat că, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, reclamanta a efectuat procedura prealabilă, prevăzută de lege, la data de 13 octombrie 2009, iar în ceea ce priveşte condiţiile de fond ale cererii de suspendare, potrivit certificatului medical depus la dosar, reclamanta se afla în concediu medical la data emiterii ordinului contestat, aflându-se în incapacitate temporară de muncă, împrejurare ce se înscrie în ipoteza art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, constituind un caz bine justificat.
S-a apreciat totodată, că lipsirea reclamantei de drepturi băneşti, aferente funcţiei ocupate constituie o pagubă iminentă, în accepţiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât este consecinţa directă şi imediată a emiterii ordinului contestat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât, greşit prima instanţă a pronunţat-o fără să aibă în vedere probatoriile depuse la dosar.
S-a apreciat în recurs că instanţa fondului nu putea dispune această măsură pentru că nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele invocate în cererea de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 583/2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta D.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a suspendat executarea Ordinului din 7 octombrie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa fondului a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cazul bine justificat şi respectiv paguba iminentă.
Prin Ordinul din 7 octombrie 2009 emis de recurentul-pârât, s-a dispus încetarea detaşării reclamantei-intimate în funcţia de inspector şcolar general.
Din actele dosarului rezultă fără posibilitatea de tăgadă că intimata era în concediu medical la data emiterii actului administrativ în litigiu, motiv pentru care în mod corect Curtea de Apel a reţinut pe acest aspect cazul bine justificat prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, în speţă există o puternică îndoială asupra legalităţii acestui act administrativ, îndoială derivând din chiar situaţia de fapt mai sus expusă.
Desigur, este îndeplinită şi cea de a doua condiţie prevăzută de art. 14 - paguba iminentă, întrucât executarea Ordinului poate produce într-o perioadă scurtă de timp un prejudiciu material pentru intimată produs prin neîncasarea salariului corespunzător funcţiei îndeplinite.
Prin urmare, în speţă este cert că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea executării unui act administrativ, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se va respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împotriva sentinţei civile nr. 583 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5089/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5098/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
