ICCJ. Decizia nr. 5092/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5092/2010
Dosar nr. 8568/2/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 821 din 16 februarie 2010, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a obligat pe acesta din urmă să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
În acest sens instanţa a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 fiind vorba de încălcarea unui drept constituţional cu caracter nepatrimonial şi nu se poate afirma că dreptul de petiţionare se stinge prin neexercitare o perioadă de timp.
Pe fondul pricinii s-a apreciat că, în condiţiile în care primirea cererii se face la mai mult de 6 luni de la manifestarea intenţiei, nu se poate vorbi de soluţionare în termen rezonabil, sub acest aspect neavând relevanţă condiţiile în care secţia consulară de la Chişinău îşi desfăşoară activitatea, însăşi modalitatea de înregistrare a cererii fiind în contradicţie cu art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că tipul de scriere existent pe cuponul de confirmare de primire a corespondenţei, ce se pretinde a fi trimis în anul 2006 este identic aceluia întâlnit pe mai multe cupoane, ale altor cetăţeni moldoveni, pe toate aceste cupoane data înscrisă pe ştampila Poştei Moldovei fiind indescifrabilă, astfel încât, în lipsa originalului cuponului, se impune înlăturarea din probatorii a fotocopiilor depuse ca fiind cupon de confirmare de primire a corespondenţei din anul 2006.
Pentru cazul în care se va trece acest motiv de recurs, recurentul a invocat greşita aplicare a legii, de către instanţa de fond, atunci când a apreciat existenţa refuzului său nejustificat de soluţionare a demersului reclamantului, fără a ţine seama de motivele obiective care l-au determinat să acţioneze într-un anumit fel, respectiv situaţia specifică a derulării procedurii consulare şi acumularea mare de cererii de redobândire a cetăţeniei române formulate de cetăţeni moldoveni, respectiv peste 360.000 RON.
A fost invocată de asemenea lipsa unei reglementări legale cu privire la termenul în care asemenea cereri trebuie să fie primite şi obligativitatea respectării ordinii cronologice în care au fost depuse cererile, cu menţionarea faptului că durata termenului rezonabil, prevăzut în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se aplică numai în cazuri expres specificate, context în care, cu atât mai mult termenul de 30 zile impus de instanţa de fond este nelegal.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea şi finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, fără să prevadă un termen în care autorităţile române să proceseze astfel de cereri.
În lipsa unui asemenea termen legal, trebuie să se facă, însă, aplicarea prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru Cetăţenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie”.
În acelaşi sens sunt, de asemenea, şi prevederile art. 7 din Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, cu privire la buna administrare, adoptată de Comitetul de Miniştri la 20 iunie 2007, art. intitulat „Principiul acţionării într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „Autorităţile publice trebuie să acţioneze şi să îşi îndeplinescă atribuţiile într-un termen rezonabil”.
Cu privire la noţiunea de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri şi data soluţionării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentului, în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depăşesc capacitatea de procesare a secţiei consulare a Ambasadei, întrucât autorităţile naţionale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea „principiului acţionării într-un termen rezonabil”, care guvernează materia aflată în discuţie, în conformitate cu art. 10 din Convenţia Europeană pentru cetăţenie şi art. 7 din Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, mai sus menţionate.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 821 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5091/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5093/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
