ICCJ. Decizia nr. 5081/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5081/2010
Dosar nr. 780/42/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 269 din 11 decembrie 2009, a admis cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de pârâtul Guvernul României, precum şi excepţia tardivităţii plângerii prealabile, respingând ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Direcţia Apelor B. - I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienţii în interes propriu Judeţul Ialomiţa prin Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, Municipiul Slobozia prin Primar; Comuna G.L. prin Primar şi Comuna A. prin Primar a obligat totodată reclamanta la 500 RON cheltuieli de judecată către intervenientul Municipiul Slobozia.
În acest sens instanţa a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea poziţiilor nr. A şi B din Anexa nr. 1, a poziţiilor nr. P şi R din Anexa nr. 4 şi a poziţiilor din anexa nr. 2, V, W şi Q a H.G. nr. CC/2001, privind atestarea domeniului public al Judeţului Ialomiţa, referitor la Lacul Amara, Lacul Fundata, Acumularea (loc) Cotorca 1, Acumularea (lac) Cotorca II, Lac Iezer, Lac Rodeanu şi Lac Bataluri, cu motivarea că în baza acestei hotărâri de guvern autorităţile locale au inclus în domeniul lor public un bun de interes naţional, încălcând astfel dispoziţiile prohibitive ale alin. (3) din cadrul pct. III al anexei Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi pe cele ale Legii nr. 107/1996, lacurile în litigiu figurând în inventarul patrimoniului public al statului şi aflându-se în Administraţia Naţională Apele Române, astfel cum rezultă din H.G. nr. 1705/2006 şi H.G. nr. 1437/2007 şi cum atestă Atlasul Cadastral al Apelor din România, ediţia 1992.
S-a mai reţinut că pârâtul Guvernul României a solicitat introducerea în cauză a unităţilor care pretind un drept de proprietate asupra bunurilor în litigiu şi a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, iar dintre unităţile introduse în cauză, Municipiul Slobozia a invocat, prin întâmpinare, excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii.
Curtea de Apel a considerat că, în speţă sunt întrunite condiţiile art. 57 C. proc. civ., întrucât intervenienţii chemaţi în judecată pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta, şi pe cale de consecinţă a admis cererea formulată în acest sens de pârâtul Guvernul României.
Asupra excepţiei de tardivitate a plângerii prealabile instanţa s-a pronunţat de asemenea în sensul admisibilităţii ei, reţinând, în esenţă că H.G. nr. CC/2001 a fost publicată în M. Of. nr. 205 şi 205 bis/26.03.2002, dată la care reclamanta a şi luat cunoştinţă de existenţa actului, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 4 iunie 2009, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care s-a apreciat că nu poate fi primită susţinerea reclamantei potrivit căreia termenul prevăzut de lege curge de la data primirii adresei informative din 1 iunie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, pct. 7-9, cu motivarea că instanţa de fond a apreciat în mod greşit şi fără a analiza temeiurile de drept ale acţiunii, că plângerea prealabilă nu a fost promovată în termen legal.
Recurenta a invocat în acest sens Decizia nr. 797/2007 a Curţii Constituţionale cu privire la termenul prevăzut de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în cazurile în care actul administrativ prin care s-a produs vătămarea este adresat altui subiect de drept, cum este cazul în speţă, unde recurenta reclamantă are calitate de terţ în raport de actul administrativ a cărei anulare se solicită, precum şi prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin art. I, pct. 16 din Legea nr. 262/2007, referitor la posibilitatea introducerii cererii nu mai târziu de 1 an de la data comunicării, luării la cunoştinţă, etc., în raport de împrejurarea că actul administrativ a cărei anulare parţială se solicită a fost publicată în M. Of. Partea I fără anexele referitoare la bunurile în discuţie.
Pe fondul pricinii au fost reiterate criticile privind aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 şi Legii nr. 107/1996.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În acest sens se constată că, astfel cum rezultă din nota de subsol a H.G. nr. 1353/2001, anexele acestui act administrativ, prin care a fost atestat domeniul public al Judeţului Ialomiţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor judeţului, nu au fost publicate în M. Of. Partea I nr. 205/26.03.2006 ci în M. Of. Partea I bis, care, potrivit practicii editoriale a acestei publicaţii oficiale se publică separat, în număr redus de exemplare şi se comunică la solicitarea persoanelor interesate, astfel încât nu se poate susţine că recurenta reclamantă a luat cunoştinţă la includerea în anexele respective a bunurilor aflate în administrarea sa, la data de 26 martie 2002, când au fost publicate în M. Of.
Împrejurarea atestării bunurilor inventariate la poziţiile A, B din Anexa nr. 1, nr. P, R din anexa nr. 4 şi în anexa nr. 2, V, W şi Q la H.G. nr. CC/2001, a fost adusă la cunoştinţa recurentei reclamante prin adresa nr. GG din 1 iunie 2009 a SGA Ialomiţa, astfel încât, în raport de data sesizării instanţei, respectiv 4 septembrie 2009, acţiunea a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării fondului pricinii, în raport de motivele invocate în petitul acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Administraţia Naţională Apele Române - Direcţia Apelor B. - I. împotriva sentinţei civile nr. 269 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5078/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5090/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
