ICCJ. Decizia nr. 5107/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5107/2010
Dosar nr. 2039/1/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea din 25 februarie 2010, a respins cererile formulate de petentele V.C. şi P.F.S., procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, prin care acestea au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând în acest sens că, potrivit interpretării dispoziţiilor legale succesive privitoare la organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, prin numirea în cadrul acestei structuri, procurorii în cauză nu au dobândit automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât promovarea în funcţie este o componenţă a carierei şi nu se poate realiza decât în condiţiile Legii nr. 92/1991, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 179/1999 şi ale Legii nr. 508/2004 raportat la Legea nr. 303/2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele.
Recurentele au susţinut în motivarea recursurilor lor că cererile formulate au ca fundament legal şi dispoziţiile derogatorii cuprinse în Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar soluţia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii crează o gravă problemă privind validitatea actelor întocmite de procurorii acestei structuri, atâta vreme cât se consideră că ei nu au grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deşi funcţionează în cadrul unei direcţii a acestui Parchet şi nici nu au avut acces la concursurile de promovare în funcţie organizate, pentru că o asemenea participare ar fi însemnat pierderea calităţii de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Pe cale de consecinţă s-a susţinut că argumentele intimatului în acest sens sunt eronate şi nu ţin cont de principiile de drept, între care principiul activităţii legii şi cel al succesiunii şi acţiunii normelor juridice în timp.
Recurentele au invocat dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2006, Legii nr. 508/2004 şi ale Legii nr. 303/2004, reglementări în baza cărora au apreciat că au dobândit funcţia de procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în conformitate cu care nu se impune participarea sa la un concurs la promovare, pe loc sau efectiv, în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Au fost invocate, în plan analog, ca proceduri derogatorii, promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numirea în funcţii de management la Ministerul Public, precum şi menţinerea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor inspectori, ale căror funcţii au fost desfiinţate prin Legea nr. 247/2005, care au dobândit astfel grad ierarhic superior al unităţii unde au fost promovaţi, de asemenea s-a invocat practică a Consiliului Superior al Magistraturii în sens contrar.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizării, în succesiunea lor, Înalta Curte constată că este întemeiată recursul declarat de recurenta P.F.S., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, problema de drept supusă analizei vizează, acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recurentei care a fost numită la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, prin Ordinul din 16 mai 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 131/2006, „Prin prezenta lege se înfiinţează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, neputând fi reţinută susţinerea intimatului, potrivit căreia structura respectivă ar fi distinctă de Parchetul de pe lângă Instanţa Supremă, apartenenţa la acesta fiind una strict administrativă.
De asemenea, numirea procurorilor la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se face potrivit Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale cărei dispoziţii au caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, în speţă dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Nu se poate face, aşadar, confuzie între numirea procurorilor la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Cu privire la acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet, prin hotărârea recurată făcându-se confuzie între efectele instituţiei promovării procurorilor şi cele ale instituţiei numirii acestora.
Pe de altă parte, Curtea reţine că existenţa unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înfiinţarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale, Legea nr. 508/2004, de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun, reprezentat în această materie de Legea nr. 303/2004.
Aceleaşi necesităţi în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism explică şi existenţa în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a serviciilor şi birourilor teritoriale, ceea ce nu înseamnă, însă, că procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora ar avea competenţe sau grade diferite, deoarece ei fac parte din aceeaşi structură, şi anume Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, se constată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia Parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor”, prin această hotărâre fiind, de altfel, recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Or, în cauză, este necontestat faptul că recurenta a fost numit, în condiţiile legii speciale, Legea nr. 508/2004, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit raţionamentului din hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia Parchetelor.
Pe cale de consecinţă, urmează a fi anulată hotărârea atacată în partea referitoare la recurenta P.F.S. şi obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză de recurenta V.C.E., împotriva aceleiaşi hotărâri, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, recurenta V.C.E. a fost numită în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 19 iunie 2009, respectiv ulterior apariţiei O.U.G. nr. 56/2009 pentru completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Ori, prin alin. (111) şi respectiv alin. (91) din O.U.G. nr. 56/2009, publicată în M. Of. nr. 381/4.06.2009, s-a introdus în Legea privind organizarea judiciară dispoziţii în sensul că procurorii care au activat la Direcţia Naţională Anticorupţie sau Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare, odată cu revenirea la Parchetele din care provin.
Pe cale de consecinţă, având în vedere incidenţa noilor dispoziţii legale, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de V.C.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.F.S. împotriva hotărârii din 25 februarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată în partea referitoare la recurentă.
Obligă Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurentei P.F.S. gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Respinge recursul declarat de V.C.E. împotriva aceleiaşi hotărâri, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5102/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5108/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
