ICCJ. Decizia nr. 5162/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5162/2010
Dosar nr. 8657/2/2008
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 31 decembrie 2008, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul B.V., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că domnul B.V. este deputat în Parlamentul României şi conform prevederilor art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza 1 din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a verificat, din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care ocupă demnităţi sau funcţii prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din ordonanţa sus-menţionată.
Sub acest aspect, s-a constatat, din cuprinsul notei de constatare din 19 septembrie 2008, ca domnul B.V. a fost recrutat la data de 03 decembrie 1987, cu numele conspirativ „Antonim";, pentru „prevenirea unor eventuale acţiuni necorespunzătoare puse la cale de elemente ostile care, în acţiunile lor, pot să se folosească de sistemul de aprovizionare cu apă cât şi de sistemul de canalizare al municipiului";, dar şi pentru urmărirea unei persoane ce se află în supravegherea informativă a organelor de securitate. Recrutarea a fost confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofiţerii de securitate care atestă ca pârâtul „şi-a manifestat tot sprijinul";, şi de existenţa angajamentului olograf.
Motivul determinant în punctarea pentru recrutare a domnului B., l-a constituit în primul rând, locul de muncă - domnia sa fiind, la data recrutării unul dintre angajaţii staţiei de epurare V., fără îndoială obiectiv strategic, iar în al doilea rând, faptul că, în cadrul acestei unităţi aveau o persoană urmărită pentru relaţii cu cetăţeni străini.
Analiza activităţii informative a persoanei de sprijin „Antonim";, atât din punct de vedere calitativ, adică al conţinutului materialelor furnizate, cât şi din punct de vedere cantitativ, reflectă că aceasta s-a încadrat în obiectivele stabilite de securitate, altfel spus se circumscriu motivului recrutării.
Reclamantul a susţinut ca, încă din faza atragerii la colaborare, domnul B. a relatat ofiţerului despre unele realizări în tratarea apei, cât şi despre unele lipsuri din activitatea unor muncitori cu care lucrează. A mai relatat despre unele aspecte negative din societate cu care nu este de acord, privind respectarea de către toţi cetăţenii a normelor eticii şi echităţii socialiste. De asemenea, conform motivului recrutării, a furnizat, sub forma unei note informative aspecte de viaţă privată despre persoana care se afla în supravegherea securităţii semnalând despre aceasta că, „cu mulţi ani în urmă a avut relaţii cu un cetăţean sudanez, cu care intenţiona să se căsătorească. Actualmente nu cunosc dacă mai întreţine relaţii cu acesta dar vă pot informa că este foarte bună prietenă cu un coleg de serviciu";.
Informaţiile furnizate se referau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Această condiţie este realizată deoarece materialele citate, conţin informaţii despre aspecte negative din societate, referitoare la respectarea eticii şi echităţii socialiste. De asemenea, şi informaţia despre legăturile cu cetăţeni străini, în afara cadrului oficial, era privită cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că prin aceste legături se destramă barierele informaţionale controlate de partid. Pe cale de consecinţă, furnizarea unor informaţii de această natură, se referă la activităţi îndreptate împotriva regimului comunist.
Astfel, în opinia reclamantului prima condiţie impusă de legiuitor în constatarea calităţii de colaborator, este asigurată.
În plus, în definiţia colaboratorului Securităţii, dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, nu se cere ca acesta să furnizeze o pluralitate de informaţii. Este de ajuns furnizarea unei singure informaţii, în condiţiile definiţiei legale, pentru a fi reţinută calitatea de colaborator al Securităţii.
Informaţiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Şi această condiţie este asigurată deoarece nu cade în sarcina Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii probarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci, aşa cum şi textul de lege o arată, doar constatarea calităţii de colaborator al securităţii în sarcina persoanei care, prin informaţiile furnizate, a făcut posibilă suprimarea sau îngrădirea acestor drepturi.
În concluzie, reclamantul a arătata ca informaţiile furnizate de domnul B. au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
La data de 24 iunie 2009 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa deoarece la data promovării acţiunii nu mai deţinea calitatea de deputat.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4315 din 4 decembrie 2009 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă.
A respins acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere că din interpretarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, rezulta că nu are relevanţă că la data introducerii acţiunii pârâtul nu mai avea calitatea de deputat.
Dreptul la informaţia de interes public, care constă în cunoaşterea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii a persoanelor precizate la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 [„persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) -h1), inclusiv pentru cele aflate în exerciţiul demnităţii ori funcţiei la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, nu poate fi limitat în timp doar la durata calităţii de candidat sau ocupant al funcţiilor şi demnităţilor prevăzute în articolul respectiv";].
O altă interpretare ar duce la concluzia ca textele din O.U.G. nr. 24/2008 nu pot fi aplicate niciodată cel puţin în privinţa candidaţilor „la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European";, deoarece nu ar exista timpul material necesar pentru efectuarea verificărilor şi introducerea acţiunilor în perioada de la data depunerii candidaturilor şi până la alegeri, faţă de prevederile Legii nr. 33/2007 şi a Legii nr. 67/2004, adică în perioada în care anumite persoane au calitatea de candidaţi.
Astfel, relevant este faptul că la momentul declanşării verificărilor persoana în cauză să fi avut una din calităţile prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008.
Mai mult nu există nici o dispoziţie expresă în ordonanţa sus indicată în care să se condiţioneze introducerea acţiunii în instanţa de ocuparea la acel moment a funcţiei sau demnităţii care a atras verificarea din oficiu a calităţii de colaborator sau lucrător al Securităţii.
Pârâtul, fost deputat in Parlamentul României, fapt necontestat de către acesta, în temeiul art. 3 lit. I din O.U.G. nr. 24/2008, a fost supus verificărilor din oficiu conform art. 6 din acelaşi act normativ.
Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 19 septembrie 2008, în temeiul căreia a sesizat instanţa cu prezenta acţiune, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparţinut fostei Securităţi, privitoare la pârât.
Din analiza acestor înscrisuri, rezultă că a fost identificat, cu privire la pârât, Dosarul nr. R 285965, titular B.V.
Din analiza materialelor operativ-informative (rapoarte din 06 martie 1989, 18 noiembrie 1987, 16 noiembrie 1987, decembrie 1987, nota de investigaţii din 13 noiembrie 1987, angajamentul din 03 decembrie 1987 şi nota informativă din aceeaşi dată din dosar), prima instanţa a reţinut ca acţiunea este neîntemeiată, astfel:
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaboratorul Securităţii este definit ca fiind „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului";.
Din conţinutul înscrisurilor anterior analizate, mai ales din nota informativa sus indicată, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securităţi.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, curtea a avut în vedere că din nici unul din actele dosarului nu reiese că pârâtul ar fi furnizat informaţii despre opiniile politice, religioase sau de altă natură a unor altor persoane şi nici activităţi contrare regimului, pentru ca aceste informaţii să poată fi considerate că denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Nota informativă reprezintă mai mult o caracterizare a persoanei la care se referă şi nu se referă la o atitudine ostilă regimului a persoanei respective sau la o activitate interzisă de regim.
Faptul că pârâtul a semnat un angajament de colaborator şi că prin singura notă informativă existentă a făcut menţiuni generale cu privire la o anumită persoană, nu pot duce la concluzia că pârâtul a furnizat informaţii prin care a denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist.
Referitor la relaţiile neoficiale cu un cetăţean străin în trecut ale persoanei în cauză, acestea nu erau de natură să atragă nici o consecinţă asupra persoanei respective deoarece interesul statului totalitar era limitat doar de a supraveghea eventualele relaţii şi contacte existente la acel moment.
Despre relaţiile cu cetăţeni străini, acestea nu erau privite prin ele insele ca potrivnice regimului, mai ales dacă avuseseră loc în trecut, ci numai prin prisma cunoaşterii schimbului de informaţii cu aceştia.
Mai mult, a mai reţinut instanţa de fond, organele de securitate nu au dispus nici o măsură în baza acestei note informative, împrejurare ce susţine argumentele instanţei, în sensul că statutul totalitar comunist nu era interesat atât de relaţiile în sine cu cetăţeni străini ci doar de eventuale informaţii interne sau externe ce puteau fi schimbate între un cetăţean român şi unul străin.
Documentele depuse nu probează susţinerile reclamantului referitoare la calitatea de colaborator al Securităţii, aşa cum este definită această calitate în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, lipsind tocmai condiţia ca informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de probele administrate.
Se arată că în cauză în mod greşit instanţa a apreciat că faţă de pârâtul–intimat nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei calităţii de colaborator al Securităţii. Aceasta deoarece fapt de necontestat pârâtul, având nume conspirativ „Antonim”, a furnizat în baza angajamentului din 03 decembrie 1987 informaţii organelor de securitate. Iar în cazul său o singură informaţie concretă despre o anumită persoană era suficientă pentru constatarea acestei calităţi în condiţiile în care în acel denunţ, pârâtul furniza o informaţie despre o atitudine potrivnică regimului comunist şi anume relaţia cu o persoană străină, informaţie care era de natură a fi vătămătoare pentru persoana vizată în raport cu organele de securitate.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulate.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerentele.
În cauză sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, deoarece nu sunt îndeplinite faţă de intimat condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Aceasta deoarece în cauză prin sentinţa atacată s-a apreciat în concret faţă de intimat că, deşi acesta a semnat un angajament cu organele de securitate, nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a avea calitatea de colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Din cuprinsul singurei note informative din 03 decembrie 1987, despre numita A.C. nu rezultă că informaţiile au privit o atitudine potrivnică regimului comunist, iar informaţia ca atare să fie vizat îngrădirea unui drept său a unei libertăţi fundamentale. Aceasta deoarece nota reprezenta o caracterizare generală a numitei A.C., iar relaţia cu cetăţeanul străin nu era actuală şi nu era de natură a expune persona unor măsuri represive din partea organelor de securitate.
Susţinerile din recurs nu pot fi reţinute de Curte deoarece au caracter general, iar în cauză în concret instanţa de fond a apreciat că singura informaţie furnizată Securităţii nu denunţă o activitate sau o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist. Relaţia trecută cu un cetăţean străin nu era suficientă pentru a fi considerată potrivnică regimului, reţinându-se că organele de securitate nu au dispus nici o măsură în baza acestei note informative aflate la dosarul de fond.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
Va obliga recurentul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în ceea ce priveşte cuantumul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 4315 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimat, cu aplicarea art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5108/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5169/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
