ICCJ. Decizia nr. 5172/2010. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5172/2010
Dosar nr. 691/32/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 691/32/2009, reclamantul M.G.G. a chemat în judecată pârâţii Baroul Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 11 din 19 decembrie 2008 a Consiliului Baroului de avocaţi Bacău, anularea deciziei nr. 625 din 10 octombrie 2009 a Consiliului U.N.B.R. şi obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, la Baroul Bacău.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 03 decembrie 2008 s-a adresat cu o cerere Baroului Bacău, prin care a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) din lege, întrucât îndeplinea funcţia de procuror cu mai mult de 10 ani vechime, iar cererea a fost respinsă pe considerentul că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 erau abrogate la data depunerii cererii. A mai arătat reclamantul că împotriva Consiliului Baroului Bacău a formulat contestaţie, iar prin hotărârea Consiliului U.N.B.R. a fost respinsă contestaţia.
În drept, reclamantul a arătat că prin O.U.G. nr. 159/2008 art. I pct. 7 s-au abrogat prevederile art. 16 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995, iar prin art. IV pct. 1 şi 2 s-a prevăzut că dispoziţiile pct. 6 al art. I intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2009, iar cererile formulate în temeiul art. 16 alin. (2) şi (3), depuse până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 159/2009, vor fi soluţionate potrivit procedurii în vigoare la data formulării acestora.
Reclamantul a apreciat că, faţă de data depunerii cererii, nu i se poate opune obligativitatea de a susţine un examen, câtă vreme art. 1 pct. 6 intră vigoare la data de 01 ianuarie 2009, că cele două teze ale art. IV se contrazic între ele, că O.U.G. nr. 159/2008 restricţionează dreptul de a profesa sub condiţia examenului, însă această restricţie are două termene de aplicare, respectiv 1 ianuarie 2009 şi 26 noiembrie 2008.
A considerat reclamantul că termenul de intrare în vigoare a noilor dispoziţii privind admiterea în avocatură este 1 ianuarie 2009, arătând totodată că cererea sa, fiind formulată înainte de 1 ianuarie 2009, putea fi admisă cu scutire de examen, în sprijinul acestei susţineri fiind pct. 2 al art. IV, text potrivit căruia cererile depuse până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 159/2008 vor fi soluţionate potrivit procedurii în vigoare la data formulării acestora, iar între cele două puncte ale art. IV există o evidentă legătură.
Prin sentinţa nr. 8/2010 din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Toate dispoziţiile O.U.G. nr. 159/2008 au intrat în vigoare la 26 noiembrie 2008, cu excepţia pct. 6 care a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2009. Dispoziţia derogatorie este prevăzută expres la art. IV alin. (1) şi nu poate fi extinsă la alte prevederi potrivit principiului unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge.
S-a reţinut faptul că art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevedea că primirea în profesie se face pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor Legii nr. 51/1995 şi ale statutului profesiei de avocat, iar prin O.U.G. nr. 159/2008, alin. (1) al art. 16 s-a modificat prin pct. 6, în sensul că primirea în profesie se face pe bază de examen organizat de U.N.B.R. Aşadar, diferenţa dintre forma art. 16 al Legii nr. 51/1995 şi forma modificată vizează organizatorul examenului. În acest fel, teoria avansată de reclamant, că în perioada 26 noiembrie 2008-1 ianuarie 2009 nu s-ar fi putut accede în profesia de avocat, nu a putut fi primită, deoarece în această perioadă şi-au produs pe deplin efectele dispoziţiilor art. 16 alin. (1) în forma nemodificată, primirea în profesie făcându-se de barou, dar tot prin examen.
Deşi pârâţii au susţinut că data intrării în vigoare a ordonanţei este 26 noiembrie 2008, instanţa a reţinut că în cauză există două termene de intrare în vigoare, respectiv 26 noiembrie 2008 (pentru toate dispoziţiile ordonanţei, cu excepţia pct. 6) şi 01 ianuarie 2009 [pentru pct. 6 - art. 16 alin. (1)]. Aşadar teza a doua a art. 2 alin. (1) trebuia înţeleasă în sensul că face referire la cererile depuse până la 1 ianuarie 2009.
Prin urmare, instanţa a reţinut că cererile cu scutire de examen puteau fi depuse doar până la 26 noiembrie 2008, după această dată şi până la 01 ianuarie 2009 putând fi depuse cereri doar în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nemodificată. Aşadar, procedura în vigoare la data formulării cererii de către reclamant, respectiv 3 decembrie 2008, era cea prevăzută de art. 16 alin. (1), primirea în profesie făcându-se pe bază de examen, însă organizat de barou.
Instanţa a apreciat că dacă s-ar fi urmărit ca toate modificările ce vizează art. 16 să intre în vigoare la 01 ianuarie 2009, legiuitorul ar fi prevăzut la art. IV pct. 1 că prevederile referitoare la intrarea în avocatură pe bază de examen intră în vigoare la 1 ianuarie, însă nu a făcut-o sub această formă, ci a prevăzut că doar pct. 6 intră în vigoare la 01 ianuarie 2009.
Instanţa a apreciat că instituirea examenului nu reprezintă o restricţionare a dreptului de a profesa avocatura, ci o verificare a cunoştinţelor în scopul sporirii competenţei profesionale a avocaţilor, îmbunătăţirea procedurilor de selecţie, asigurarea unei asistenţe judiciare de un nivel optim.
Faţă de data depunerii cererii, respectiv 3 decembrie 2008, în mod legal şi procedând la interpretarea corectă a dispoziţiilor legale, pârâtele au respins cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, câtă vreme dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 erau abrogate din data de 26 noiembrie 2008. Construcţia juridică emisă de reclamant nu putea adăuga la lege. Cum art. IV alin. (1) instituie o derogare, o excepţie, iar excepţiile sunt de strictă interpretare, instanţa nu putea adăuga la art. IV şi pct. 7, câtă vreme legiuitorul a prevăzut că doar pct. 6 intră în vigoare la 1 ianuarie 2009. De altfel, primirea în profesie doar pe bază de examen a fost mediatizată înainte de publicarea O.U.G. nr. 159/2008, reclamantul având posibilitatea depunerii cererii până la data abrogării art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Pentru aceste considerente, nerelevându-se motive de nelegalitate a hotărârilor contestate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a respins acţiunea ea nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul M.G.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat – întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut în esenţă că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii în sensul că s-a reţinut eronat că prin contestaţia formulată a susţinut că textul integral al O.U.G. nr. 159/2008 ar intra în vigoare la data de 01 ianuarie 2009, deşi recurentul contestator a precizat faptul că doar dispoziţiile pct. 7 al art. I din O.U.G. nr. 159/2008 privind abrogarea prevederilor art. 16 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 51/1995 intră în vigoare de la 01 ianuarie 2009 ca şi cele ale pct. 6 şi nu de la 26 noiembrie 2008, data publicării ordonanţei în M. Of.
În acelaşi sens, arată recurentul şi faptul că deşi se reţine că teza a doua a alin. (2) a art. IV din O.U.G. nr. 159/2008 trebuie înţeleasă în sensul că face referire la cererile depuse până la 01 ianuarie 2009, instanţa de fond concluzionează că cererile cu scutire de examen puteau fi depuse doar până la 26 noiembrie 2008.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs invocat în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că soluţia instanţei de fond se bazează pe interpretarea greşită a dispoziţiilor legale ale O.U.G. nr. 159/2008, cererile de primire în profesie formulate în temeiul art. 16 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 republicată, până la data de 01 ianuarie 2009 urmând a fi soluţionate potrivit legii în vigoare la data formulării acestora, respectiv a Legii nr. 51/1995, în forma avută până la apariţia O.U.G. nr. 159/2008.
În aceste condiţii, susţine recurentul soluţia legală ar fi fost de admitere a acţiunii sale, întrucât abrogarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 s-a realizat la 01 ianuarie 2009 şi nu la data de 26 noiembrie 2008 cum greşit a reţinut instanţa de fond.
În sprijinul acestor susţineri recurentul a invocat şi Decizia nr. 109 din 09 februarie 2010 a Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 159/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Intimata U.N.B.R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond susţinând în esenţă că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că cererea de primire în profesie fără examen formulată de reclamant a fost depusă ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 159/2008, dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 fiind abrogate de la data de 26 noiembrie 2008.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care solicitat anularea Hotărârii nr. 11 din 19 decembrie 2008 a Consiliului Baroului de avocaţi Bacău cât şi a deciziei nr. 625 din 10 octombrie 2009 a Consiliului U.N.B.R. şi obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen la Baroul Bacău.
În motivarea cererii formulate la data de 03 decembrie 2008 petentul a invocat dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi a arătat că îndeplineşte condiţiile legale întrucât, îndeplinea funcţia de procuror cu mai mult de 10 ani vechime.
Cererea petentului a fost respinsă prin hotărârea cu nr. 11 din 19 decembrie 2008 a Consiliului Baroului Bacău şi menţinută prin decizia nr. 625 din 10 octombrie 2009 a Consiliului U.N.B.R., fiind respinsă contestaţia acestuia pe considerentul că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 erau abrogate la data depunerii cererii, urmare a publicării la data de 26 noiembrie 2008 a O.U.G. nr. 154/2008 privind modificarea şi completarea Legii privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, intrarea în profesie se putea face prin susţinerea unui examen organizat la nivelul fiecărui barou alin. (1) sau la cerere, cu scutire de examen în cazul persoanelor cu peste 10 ani vechime care anterior sau până la data primirii în profesie a îndeplinit funcţia de judecător, procuror sau notar, consilier juridic sau jurisconsult [alin. (2) şi (3)].
Prin O.U.G. nr. 159/2008 dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 51/1995 au fost modificate conform art. I pct. 6 şi 7, stabilindu-se o unică modalitate de intrare în profesie prin modificarea alin. (1) al art. 16 din lege respectiv prin susţinerea unui examen la nivel naţional organizat de U.N.B.R. potrivit legii şi statutului profesiei de avocat, fiind abrogate dispoziţiile alin. (2) şi (3) care reglementau posibilitatea de primire în profesie la cerere cu scutire de examen.
Potrivit art. IV alin. (1) şi (2) se precizează faptul că prevederile pct. 6 al art. I intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2009, iar cererile de primire în profesie formulate în temeiul art. 16 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 republicat cu modificările şi completările ulterioare, care au fost depuse până la data intrării în vigoare vor fi soluţionate potrivit procedurii în vigoare la data formulării acestora.
Curtea constată că instanţa de fond în soluţionarea cauzei dedusă judecăţii a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, apreciind în mod eronat că termenul de 01 ianuarie 2009 pentru intrarea în vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 159/2009 se referă în mod exclusiv doar dispoziţiilor prevăzute la pct. 6 al art. I fără ca efectele acestora să fie extinse şi în ceea ce priveşte pct. 7.
În fapt prevederile alin. (2) al art. IV referitoare la modul de soluţionare al cererilor privind intrarea în profesie fără examen precizează faptul că urmează a fi soluţionate în continuare în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 până la data intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 159/2009, prevederi referitoare la modalitatea unică de accedere în profesie, pentru care legiuitorul a stabilit termen de intrare în vigoare la 01 ianuarie 2009.
Aşadar, cererea recurentului-reclamant fiind depusă anterior termenului de 01 ianuarie 2009 trebuia soluţionată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995 astfel cum s-a stabilit prin dispoziţiile art. IV alin. (2) din O.U.G. nr. 159/1008.
Astfel fiind, Curtea apreciază că hotărârea instanţei de fond prin care s-a reţinut legalitatea actelor contestate este greşită, acestea fiind emise prin aplicarea şi interpretarea eronată a dispoziţiilor legale, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De altfel, dispoziţiile O.U.G. nr. 159/2008 în baza cărora au fost emise atât hotărârea consiliului baroului cât şi decizia U.N.B.R. prin care s-a soluţionat contestaţia recurentului-pârât, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 109 din 09 februarie 2010 a Curţii Constituţionale.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul declarat în cauză şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea formulată de reclamant şi în consecinţă va anula hotărârea nr. 11 din 19 decembrie 2008 emisă de Baroul Bacău şi decizia nr. 625 din 10 decembrie 2009 a U.N.B.R., obligând totodată pârâtul Baroul Bacău să emită o hotărâre prin care să aprobe primirea reclamantului în Baroul Bacău cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.G.G. împotriva sentinţei nr. 8/2010 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 11 din 19 decembrie 2008 emisă de Baroul Bacău şi decizia nr. 625 din 10 octombrie 2009 a U.N.B.R.
Obligă pârâtul Baroul Bacău să emită o hotărâre prin care să aprobe primirea reclamantului în Baroul Bacău cu scutire e examen, conform art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 republicată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5169/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5221/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
