ICCJ. Decizia nr. 5123/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5123/2010
Dosar nr. 2651/85/2010
Şedinţa de la 18 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 171/CA din 16 iunie 2010, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia comercială, de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta P.C.E. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia, având ca obiect suspendarea deciziilor nr. 756/2001 şi nr. 716/2001, emise de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, prin care i s-a stabilit retroactiv un alt salariu şi respectiv i s-a imputat suma de 1.750 RON.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut calitatea reclamantei de funcţionar public în cadrul Tribunalului Sibiu, căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind competenţa, în speţă a instanţei de contencios administrativ.
S-a mai reţinut că Legea nr. 554/2004, reglementează, în art. 10 alin. (1), competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ în funcţie de două criterii: poziţionarea autorităţii publice emitente în sistemul administraţiei publice şi criteriul valoric, în cazul litigiilor privind taxe şi impozite.
S-a arătat în acest sens că, raportat la dispoziţiile legal mai sus menţionate, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competenţa curţilor de apel în contencios administrativ, pentru situaţia când litigiul nu priveşte impozite şi taxe, cum este cazul în speţă, intervine doar în prezenţa actelor emise de autorităţi publice centrale.
Pe cale de consecinţă s-a apreciat că autoritatea emitentă a actelor administrative în discuţie, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia este o autoritate regională şi nu judeţeană, nu poate fi în niciun caz caracterizată ca o autoritate centrală şi poate fi încadrată, de lege lata, în categoria autorităţilor locale, având în vedere competenţa ei delimitată teritorial.
Primind cauza spre competentă soluţionare, Tribunalul Sibiu, secţia comercială, de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 341/CA din 20 mai 2010, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
În acest sens a reţinut că cele două acte administrative a căror suspendare se solicită fiind emise de Curtea de Apel Alba Iulia, care nu este nici instituţie publică locală nici instituţie publică judeţeană, competenţa aparţine, în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, Curţii de Apel Alba Iulia, instanţă care are în competenţă anularea actelor emise sau încheiate de autorităţi publice centrale.
Verificând cauza, Curtea constată că, în raport de obiectul litigiului şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, competenţa materială de soluţionare revine Tribunalului Sibiu, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţi publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal al curţilor de apel, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel”.
Cum Curtea de Apel Alba Iulia, emitentă, prin preşedintele său, a actelor administrative a căror suspendare se solicită, nu este, în niciun caz, o autoritate centrală, neavând competenţe la nivelul întregului teritoriu ci numai la nivel regional, rezultă că, în speţă urmează a fi aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I potrivit cărora litigiile privind acte administrative emise de autorităţile locale sau judeţene, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ fiscale, respectiv Tribunalul Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.C.E., Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5119/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5126/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
