ICCJ. Decizia nr. 5126/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5126/2010
Dosar nr. 1049/36/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 651/CA din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Sindicatul Naţional a Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor – Biroul Teritorial din Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Tulcea.
Pe cale de consecinţă, instanţa de judecată a anulat, în parte, Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002, în ceea ce priveşte Anexa 5, pct. 5, lit. b), subpct. 1, precum şi Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. S629 din 30 septembrie 2008, în ceea ce priveşte pct. 15.9.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 menţionează, la Anexa 5, pct. 5, lit. b), subpct. 1, că „unităţile care pot acorda sporul de izolare şi mărimea concretă a acestuia se stabilesc după următoarele criterii: (...), spor de 12% pentru unităţile situate în localităţi sau zone izolate din Delta Dunării";.
Sporul de izolare pentru persoanele care au locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei „D.D."; a fost prevăzut în O.G. nr. 27/1996, în cuprinsul căreia se arată, la art. 5, că „(1) Personalul instituţiilor publice şi al unităţilor de cult, încadrat pe funcţii care necesită studii superioare şi medii de specialitate, cu locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei „D.D.";, prevăzute în anexa la H.G. nr. 395/1996, precum şi persoanele care ocupă funcţii eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază.
Diferenţierea sporului de izolare pe localităţi se face de către Consiliul Judeţean Tulcea, cu avizul prefecturii.
Personalului prevăzut la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul de izolare";.
Reţine instanţa de fond că Ordinul a cărui anulare parţială se solicită în prezenta cauză a fost adoptat ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 27/1996, astfel că, dată fiind ierarhia actelor normative, prevederile respectivei ordonanţe se impun faţă de cele ale ordinului emis de ministrul de interne, care trebuia doar să preia dispoziţiile referitoare la sporul de izolare, iar prevederea unui spor de izolare în alt cuantum decât cel cuprins în art. 5 al O.G. nr. 27/1996 este nelegală.
Aşadar, se arată în considerentele sentinţei atacate, se constată că în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 27/1996, diferenţierea sporului de izolare pentru localităţi aflate în D.D. se realizează de către Consiliul Judeţean Tulcea, iar personalului cuprins în sindicatul reclamant nu-i pot fi aplicate prevederi cuprinse în alte acte normative privind acest spor.
Apreciază prima instanţă că, în raport de dispoziţiile cuprinse în norma generală, este nelegală prevederea unui spor de 12%, astfel cum a fost inserată în Anexa 5, pct. 5, lit. b) din Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002.
Referitor la cererea de anulare parţială a Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. S/629 din 30 septembrie 2008, în ceea ce priveşte pct. 15.9, prin care se prevede că „sporul de izolare cuprins la pct. 15.8.1 se calculează la salariul pentru funcţia îndeplinită şi nu se acordă pe timpul, cât poliţiştii nu sunt prezenţi în unitate";, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 statuează ca sporul de izolare să fie stabilit în procent aplicabil la salariul de bază.
Or, potrivit art. 2 din O.G. nr. 38/2003, „poliţiştii au dreptul lunar la un salariu de bază, compus din: salariul pentru funcţia îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deţinut, gradaţii, sporul pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit";, fiind lesne de observat că salariul pentru funcţia deţinută reprezintă doar una dintre componentele salariului de bază, ceea ce încalcă prevederile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 privind modalitatea de calcul a sporului de izolare.
În raport de aceste considerente, reţine instanţa de fond, se constată caracterul nelegal al normei inserate la pct. 15.9 din Ordinul Ministrului Internelor şi al Reformei Administrative nr. S/629/2008, în ceea ce priveşte raportarea la salariul în funcţie al poliţiştilor pentru sporul de izolare prevăzut defalcat pentru localităţile din D.D.i, potrivit O.G. nr. 27/1996 şi hotărârii Consiliului Judeţean Tulcea nr. 3 din 21 februarie 1997.
2. Recursul exercitat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a invocat, în esenţă, următoarele critici, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reglementările normative a căror anulare a fost dispusă de către prima instanţă, se află în deplină concordanţă cu prevederile O.G. nr. 27/1996, republicată.
În dezvoltarea acestei critici, se arată că se face confuzie între prevederile legale care stabilesc metodologia/modalitatea de acordare a sporului de izolare, de care beneficiază atât cadrele militare în activitate cât şi poliţiştii din Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru activitatea desfăşurată în unităţile situate în localităţi sau zone izolate şi dispoziţiile legale în baza cărora se acordă sporul de izolare pentru personalul cu locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei „D.D.";.
Susţine recurentul-reclamant că menţinerea soluţiei recurate ar conduce la desfiinţarea ansamblului normativ care reglementează, în concret, aplicarea sporului de izolare reglementat, în mod general, de prevederile art. 5 din O.G. nr. 27/1996.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţia României, hotărârile de Guvern se emit pentru organizarea executării legilor, ceea ce înseamnă că o hotărâre de Guvern se emite pe baza legii şi în executarea ei, cu alte cuvinte aceasta, ca act administrativ nu poate nici modifica legea şi nici adăuga la lege.
Cu atât mai mult, aceste exigenţe ale principiului legalităţii se impune faţă de actele adoptate de către administraţia ministerială, care trebuie să fie şi conformă hotărârilor de Guvern.
De altfel, principiul legalităţii este consacrat expres şi în art. 1 alin. (5) „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, [art. 16 alin. (2) „Nimeni nu este mai presus de lege”].
Contrar celor susţinute de intimatul-reclamant şi reţinute de prima instanţă, reglementările din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 275/2002, în ceea ce priveşte Anexa 5 pct. 5 lit. b) subpct. I, precum şi Ordinul Ministrului Internelor şi al Reformei Administrative nr. S/29/2008, în ceea ce priveşte pct. 15.9, nu încalcă prevederile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „D.D.";, republicată.
Ordonanţa nr. 27/1996 reglementează acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „D.D.”, iar în art. 5 este prevăzut sporul de izolare de până la 60% din salariul de bază, de care beneficiază aceste persoane.
Reglementarea menţionată are un regim special în sensul că se aplică categoriilor de persoane expres menţionate, astfel cum rezultă din art. 4 alin. (3) care dispune că „personalului prevăzut la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul de izolare”.
Diferenţierea pe localităţi a sporului de izolare prevăzut de O.G. nr. 27/1996, republicată, s-a făcut, conform art. 5 alin. (2) din acest act normativ, de către Consiliul Judeţean Tulcea, cu avizul Instituţiei Prefectului Judeţului Tulcea.
În ceea ce priveşte dispoziţiile din cele două ordine a căror anulare a fost solicitată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că acestea se aplică pentru activitatea desfăşurată în unităţi situate în localităţi sau în zone izolate ori unde încadrarea personalului se face cu dificultate, de care beneficiază atât cadrele militare în activitate, cât şi poliţiştii din Ministerul Administraţiei şi Internelor, fiind prevăzute şi alte criterii şi procente pentru sporul de izolare şi mărimea concretă a acestuia.
Pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, respectiv a Legii nr. 138/1999 a fost emis Ordinul nr. 275 din 5 iunie 2002 cuprinzând normele metodologice de aplicare, din care intimatul-reclamant a înţeles să conteste numai Anexa 5 pct. 5 lit. b) subpct. I, care menţionează că unităţile care pot acorda sporul de izolare şi mărimea concretă a acestuia se stabilesc după următoarele criterii: „spor de 12% pentru unităţi situate în localităţi sau zone izolate din D.D.”.
Astfel, prevederile din O.G. nr. 27/1996, cu privire la sporul de izolare, au un regim special aplicându-se în cotele prevăzute în mod expres pentru personalul cu locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei „D.D.”, iar dispoziţiile din cele două ordine atacate care au caracter general se aplică pentru restul localităţilor aşa cum sunt acestea identificate în cuprinsul actelor normative cu criteriile, procentele şi modul de calcul menţionat.
Sintetizând, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât a emis în mod legal cele două ordine atacate, în virtutea funcţiei normative în cadrul marjei de apreciere de care beneficiază, şi că dispoziţiile acestora nu sunt contrare prevederilor O.G. nr. 27/1996 republicată, în condiţiile în care acest act normativ, ce are un caracter special, faţă de legea generală care se aplică situaţiilor reglementate ce exced acestor prevederi.
Sporul de izolare acordat pentru salariaţii ce lucrează în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate şi sporul de izolare de care beneficiază personalul cu locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei „D.D.";, sunt evidenţiate distinct şi pentru alte categorii de personal din sectorul bugetar, nu numai pentru cadrele militare în activitate şi poliţişti, fiind prevăzute în acte normative diferite.
La aceste considerente se adaugă şi argumentele menţionate de recurenta-pârâtă privind oportunitatea măsurii de anulare a actelor administrative adoptate în limitele legale ale dreptului de apreciere raportate la scopul legii, oportunitatea fiind o componentă a legalităţii.
2. Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 651/CA din 21 decembrie 2009 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor – Biroul Teritorial din Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5123/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5130/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
