ICCJ. Decizia nr. 5118/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5118/2010
Dosar nr. 849/57/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 192/FCA din 14 iulie 2010, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi pe fond a respins acţiunea formulată de reclamantul D.O.D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii Publice şi V.V., având ca obiect suspendarea executării ordinelor nr. 684/2010 şi nr. 685/2010, emise de pârât.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin ordinele a căror suspendare se solicită reclamantul a fost eliberat din funcţia de manager interimar al Spitalului Municipal Aiud, începând cu data de 30 martie 2010, în temeiul dispoziţiilor din Titlul VII al Legii nr. 95/2006 fiind numit ca director interimar al aceluiaşi spital şi începând cu aceeaşi dată, pârâtul V.V.
A mai reţinut instanţa că, în speţă, a fost îndeplinită procedura prealabilă şi nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1021 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat în raport cu sentinţa nr. 165/CAF/2010 pronunţată de aceeaşi curte de apel.
Pe fondul pricinii s-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii, cumulativ a condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul susţinând că, în mod eronat, instanţa de fond, în raport de probatoriul administrat în cauză, a reţinut neîndeplinirea condiţiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, faţă de încălcarea fragrantă a dispoziţiilor art. 178, 179 şi 180 din Legea nr. 95/2006, prin care este impusă obligativitatea unor studii universitare, nedeţinute de intimatul V.V. şi în raport de paguba ce i-a fost produsă prin pierderea drepturilor generate de contractul de management şi a remuneraţiei pentru funcţia îndeplinită.
Recursul este nefondat.
În temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendării executării unui act administrativ, ca măsură vremelnică şi provizorie, se poate dispune numai în cazuri bine justificate, precum şi pentru prevenirea unei pagubei iminente, ireparabile, de care persoana care se consideră vătămată prin actul respectiv să fie ameninţată ca urmare a executării actului.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât aceasta vizează fondul actului, şi se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.
Dat fiind caracterul de excepţie al măsurii suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerinţa esenţială impusă de textul de lege este aceea a îndeplinirii cumulative a celor două condiţii mai sus menţionate, în speţă, neîndeplinirea cerinţei cazului bine justificat determinând netemeinicia demersului recurentului.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.O.D. împotriva sentinţei civile nr. 192/F/CA din 14 iulie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5117/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5119/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
