ICCJ. Decizia nr. 5150/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5150/2010
Dosar nr. 901/2/2010
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Procedura în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, pentru membrul de sindicat B.E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, suspendarea executării adresei de preaviz din 22 decembrie 2009, privind pe doamna B.E. (consilier superior tr.3 - Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi – Compartimentul Teritorial Bihor), prin care se pune în vedere acesteia faptul că începând cu data de 23 decembrie 2009 i se acorda un preaviz de 30 zile calendaristice, conform prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
În motivarea acţiunii, a arătat reclamantul că prin adresa din 22 decembrie 2009 s-a adus la cunoştinţă doamnei B.E. că începând cu data de 23 decembrie 2009 se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice, dată după care raportul de serviciu al acesteia urmează să înceteze. A precizat că măsura este dispusă într-o totală contradicţie cu legislaţia în vigoare în materie – art. 99 alin. (5) şi art. 117 din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 64 alin. (1) C. muncii. Încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public fiind reglementată în mod expres de dispoziţiile art. 97 şi urm. din Legea nr. 188/1999, republicată, actualizată, care este şi legea specială în această materie, şi nu de prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unui litigiu pe rolul instanţei cu privire la anularea, în tot sau în parte, a comunicării/preaviz din 22 decembrie 2009, şi în subsidiar ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 2635 din 01 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, şi acţiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a invocat în drept prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi faptul că s-a adresat autorităţii pârâte anterior introducerii acţiunii, la 14 ianuarie 2010, cu cererea de revocare a măsurii dispuse.
Referitor la cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, a constatat că prin adresa din 22 decembrie 2009 pârâta a comunicat reclamantei că începând cu data de 23 decembrie 2009 i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice, iar motivul acestuia îl reprezintă reorganizarea Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, ca urmare a Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice.
Reţinând că la data soluţionării cauzei termenul de preaviz acordat reclamantei a expirat, judecătorul fondului a constatat astfel că actul atacat şi-a produs efectele, cererea de suspendare a executării rămânând fără obiect.
3. Recursul declarat de reclamant
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul invocând prevederile art. 304 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul-reclamant critică hotărârea sub aspectul încălcării şi aplicării greşite a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul-reclamant a făcut referire la cadrul general al procedurii suspendării executării actului administrativ i a arătat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
A arătat că în cauză este vorba de un caz bine justificat, existând o evidentă îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat şi că prin aplicarea actului administrativ reprezentat de adresa de preaviz din 22 decembrie 2009, s-ar produce o pagubă iminentă funcţionarului public, solicitând să se facă aplicarea Recomandării R (89)/8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei pentru suspendarea executării actului administrativ privită în acest context ca o măsură de protecţie provizorie.
4. Apărările intimatului-pârât
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a argumentat că instanţa de fond a constatat corect că personalul disponibilizat ca urmare a reorganizării Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, beneficiază de măsuri de protecţie socială prevăzute de lege şi că termenul de preaviz a expirat, astfel că actul atacat şi-a produs efectele, aşa încât cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauze prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul- reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Prin hotărârea curţii de apel s-a dispus respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant ca rămasă fără obiect.
Cu referire expresă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine că acestea exced soluţiei pronunţată de prima instanţă care nu a mai analizat condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
În plus faţă de considerentele de ordin general menţionate de recurentul-reclamant la data pronunţării sentinţei, actul atacat îşi produsese efectele, prin împlinirea termenului de preaviz acordat ca urmare a reorganizării activităţii Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi în baza Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice.
În aceste condiţii, deşi măsura dispusă se încadrează în cazul tipic de amânare a producerii efectelor unui act administrativ, ca urmare a împlinirii termenului şi a producerii efectelor, cererea de suspendare a fost respinsă de prima instanţă ca rămasă fără obiect, iar recurentul-reclamant nu a atacat soluţia instanţei sub acest aspect.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Naţional al funcţionarilor publici ca reprezentant al membrului de sindicat B.E. împotriva sentinţei nr. 2635 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5144/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5152/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
