ICCJ. Decizia nr. 5160/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5160/2010
Dosar nr. 11617/2/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii P.D., G.M., R.F.M., P.I. şi O.C.M., în calitate de salariaţi şi de reprezentanţi ai salariaţilor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu Guvernul României, au solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării H.G. nr. 1436/2009, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 837/2004 modificată, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, până la pronunţarea pe fond asupra acţiunii în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea actului administrativ.
Reclamanţii au susţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi anume formularea plângerii prealabile, existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Au arătat că a fost înregistrat contractul colectiv de muncă aplicabil în cadrul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului din 11 februarie 2009, la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti, valabil pe un an, până la data de 11 februarie 2010, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1992.
La data de 12 noiembrie 2009 a intrat în vigoare Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice şi respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană şi F.M.I.
Reclamanţii au apreciat că nu se poate interveni asupra modului de salarizare a personalului Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului cu o hotărâre de Guvern pentru a modifica o lege şi astfel, drepturile salariaţilor stabilite prin contractul colectiv de muncă nu pot face obiectul modificărilor adoptate prin H.G. nr. 1436/2009, acestea fiind stabilite printr-o lege specială, ori prin hotărârea a cărei suspendare se solicită, se modifică, fără acordul salariaţilor, contractele individuale de muncă.
Pe de altă parte, reclamanţii au arătat că H.G. nr. 1436/2009 a fost adoptată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale privind normele de tehnică legislativă, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 109/1997, respectiv lipsa avizului Consiliului Economic şi Social.
La data de 06 ianuarie 2010, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1436/2009, arătând că reclamanţii nu dovedesc îndeplinirea celor două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi existenţa unei pagube iminente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 220 din 18 ianuarie 2010, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1436/2009, formulată de reclamanţii P.D., G.M., R.F.M., P.I. şi O.C.M., în contradictoriu cu Guvernul României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cea a cazului bine justificat şi cea a pagubei iminente.
S-a mai reţinut de către instanţă că prevederile H.G. nr. 1436/2009 nu încalcă prevederile prevăzute de art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 şi nici normele de tehnică legislativă, întrucât această hotărâre a fost adoptată pentru punerea în executare a Legii nr. 32/2009, care a fost însoţită de avizul Consiliului Economic şi Social.
S-a arătat că nici condiţia existenţei unei pagube iminente nu este îndeplinită, deoarece prin adoptarea H.G. nr. 1436/2009 nu se reduc salariile angajaţilor, ci este prevăzută începerea negocierii contractului colectiv de muncă, în funcţie de schimbarea sistemului de finanţare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii P.D., G.M., R.F.M., P.I. şi O.C.M., în nume propriu şi în numele salariaţilor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. „Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 10 martie 2010, iar recursul a fost declarat la data de 25 martie 2010 (data depunerii recursului la Oficiul Poştal, conform dosarului de recurs), cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speţă.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.
Cum în cauză recurenţii nu au pretins şi nu au dovedit că au fost împiedicaţi în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D., G.M., R.F.M., P.I. şi O.C.M., împotriva sentinţei civile nr. 220 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5152/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5163/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
