ICCJ. Decizia nr. 5164/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5164/2010
Dosar nr. 846/44/2008
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC N. SRL Nicoreşti, a solicitat anularea raportului de inspecţie fiscală din 17 aprilie 2008, precum şi a deciziei de impunere fiscală din 21 aprilie 2008 prin care au fost stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 800.621 RON constând în: impozit pe profit în sumă de 388.663 RON şi T.V.A. în sumă de 411.958 RON.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că a contestat aceste acte de impunere fiscal la data de 14 mai 2008, dar autoritatea pârâtă nu a soluţionat contestaţia nici la data de 18 iunie 2008, motiv pentru care a sesizat curtea cu acţiunea de faţă.
Ulterior, la data de 27 iunie 2008 prin decizia nr. 59 din 27 iunie 2008 D.G.F.P. Galaţi soluţionând contestaţia a respins-o, motiv pentru care şi-a completat acţiunea, solicitând şi anularea acestei decizii.
La termenul de judecată din data de 17 februarie 2009, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu SC P.P.I. SRL, justificându-şi interesul prin aceea că a fuzionat prin absorbţia reclamantei, astfel încât obligaţiile fiscale ale acesteia îi sunt opozabile.
Din actele de impunere fiscală, rezultă că reclamanta a contestat suma stabilită cu titlu de impozit pe profit pentru perioada 2002-2007 în sumă totală de 376.954 RON, precum şi sume stabilite cu titlu de T.V.A. pentru aceeaşi perioadă. Reclamanta a contestat împrejurarea că decizia de impunere fiscală nu i-a fost comunicată în termenul legal, astfel încât nu şi-a putut formula apărării în plus, sumele calculate pentru anul fiscal 2002 ar fi fost prescrise faţa de data de începe a controlului, la data de 1 septembrie 2009.
În dezvoltarea motivelor acţiunii sale, reclamanta a analizat pe fiecare an în parte, sumele impuse atât cu titlu de impozit pe profit cât şi T.V.A., susţinând că au fost greşit stabilite.
În dovedirea susţinerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri şi expertiza contabilă.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei raportul de inspecţie fiscală din 17 aprilie 2008, precum şi a decizia de impunere fiscală din 21 aprilie 2008 prin care au fost stabilite în sarcina aceste obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 800.621 RON, constând în impozit pe profit în sumă 388.663 RON şi T.V.A. în sumă de 411.958 RON, aferente anilor fiscali 2002-2007.
A mai depus reclamanta la dosarul cauzei decizia nr. 59 din 27 iunie 2008 a D.G.F.P. Galaţi prin care a fost respinsă contestaţia ca nefondată, fiind menţinute sumele reţinute în sarcina sa.
Faţă de volumul mare de acte şi lucrări, la cererea reclamantei curtea a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile având drept obiective a se stabili data scadentei sumelor datorate de reclamantă bugetului, funcţie de care sa se stabilească prescriptibilitatea acestora, deductibilitatea unor sume de bani investite în achiziţionarea de piese de schimb folosite în procesul de producţie, cheltuielile necesare achiziţionării de combustibil pentru parcul auto şi T.V.A.-ul aferent, cheltuielile şi pierderile aferente creşterii de animale precum şi sumele datorate de reclamantă cu titlu de T.V.A.
La toate acestea, la termenul din data de 21 aprilie 2009, au fost suplimentate obiectivele expertizei.
Din concluziile raportului de expertiza şi răspunsurile la obiecţiunile părţilor, necontestate de către D.G.F.P., a rezultat că în mod eronat au fost avute în vedere rezultatele fiscale ale anului 2002, perioadă de timp situată in afara termenului de prescripţie de 5 ani. Pentru perioada de timp verificată, respectiv 01 ianuarie 2003-31 iulie 2007, s-a constatat că impozitul pe profit datorat de reclamantă pentru întreaga perioadă verificată este de numai 35.485 RON, iar T.V.A. corespunzător a fost de numai 51.576 RON.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 270 din 2 decembrie 2009 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC N. SRL Nicoreşti, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Galaţi şi A.F.P. Tecuci şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC P.P.I. SRL şi a modificat actele de impunere fiscală contestate de reclamantă, pe care le-a menţinut până la limita sumei de 87.061 RON potrivit raportului de expertiză contabilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţa a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
În cauza dedusă judecăţii, prima instanţa, însuşindu-şi concluziile raportului de expertiza, a reţinut ca reclamanta a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, prin probele administrate in dosarul cauzei.
Astfel din concluziile raportului de expertiza a rezultat ca obligaţiile fiscale ale reclamantei sunt până la limita sumei reţinute prin expertiză, adică 87.061 RON. Analitic, pentru fiecare sumă în parte, expertiza a recalculat dinamica veniturilor şi cheltuielilor deductibile fiscal, în funcţie de care a corectat rata T.V.A. datorat de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Galaţi, în nume propriu şi în numele A.F.P. Tecuci, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., pârâta D.G.F.P. Galaţi a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei şi cererea intervenientei, a dispus modificarea actelor de impunere fiscală până la limita sumei de 87.061 RON potrivit raportului de expertiză, fără să precizeze care sunt actele administrative pe care le modifică.
- În mod eronat şi-a însuşit instanţa de fond, concluziile raportului de expertiză – care au fost contestate de pârâta–recurentă, nu a analizat actele deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre fără motivare şi temei legal.
- Anularea în parte a actelor de impunere, până la limita unor sume care nu cuprind şi majorările de întârziere denaturează total situaţia fiscală a societăţii reclamante.
– De asemenea se arată că expertul a efectuat din oficiu la alte constatări care nu s-au încadrat în obiectivele dispuse, verificând integral situaţia fiscală a societăţii fără ca reclamanta să fi contestat unele sume.
- A arătat recurenta că expertiza a fost vădit subiectivă, că instanţa de fond a ignorat în ceea ce priveşte sumele stabilite pentru 2002, faptul că societatea a fost avizată încă din 23 august 2007 pentru prezentarea documentelor contabile justificative,
- Instanţa de fond nu s-a pronunţat pe chestiunea prescripţiei executării sumelor datorate pentru 2002, nefăcându-se dovada nelegalităţii deciziei nr. 4203/2003.
În fine, s-a mai precizat de recurentă că intervenienta nu invocă un drept propriu, susţinerile sale privind preluarea datoriilor fiind pur teoretice , reclamanta fiind radiată de la O.R.C.
Intimatele, reclamanta şi intervenientă au formulat note scrise şi au învederat că într-adevăr instanţa de fond din eroare a menţinut suma de 87.061 RON ca reprezentând obligaţiile fiscale stabilite de expert pentru perioada analizată în loc de suma de 130.190 RON.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. , constată că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. privind casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea de faţă reclamanta SC N. SRL Nicoreşti – şi ulterior prin cererea de intervenţie în interes propriu - SC P.P.I. SRL au solicitat anularea raportului de inspecţie fiscală din 17 aprilie 2008, al deciziei de impunere fiscală din 21 aprilie 2008 şi a deciziei nr. 59 din 27 iunie 2008 emise de D.G.F.P. Galaţi.
Din considerentele şi dispozitivul sentinţei civile recurate, nu se poate stabili care acte administrative fiscale au fost anulate, modificate în parte – pentru ce obligaţii fiscale, pentru ce perioadă.
Instanţa de fond a făcut trimitere în considerente la raportul de expertiză dar în mod eronat a preluat din concluziile acestuia, aşa cum şi recurenta şi însăşi reclamanta şi intervenienta sunt de acord, respectiv suma de 87,061 RON în loc de 130.190 RON.
Înalta Curte observă, de asemenea că instanţa de fond a încuviinţat ca obiective ale expertizei – lămurirea unor împrejurări de drept şi nu de fapt aşa cum prevede art. 201 C. proc. civ.
Asupra chestiunilor de drept de genul – dacă sumele aferente anului 2002 pot fi considerate prescrise, dacă anumite cheltuieli pot fi considerate deductibile prin raportare la documentele justificative; trebuie să se pronunţe numai instanţa de judecată chiar dacă ar putea avea ca repere anumite considerente din expertiză, având în vedere prevederile legale incidente şi materialul probator.
Instanţa de fond nu a stabilit care sume sunt contestate de reclamantă din cele cuprinse în actele administrativ fiscale ce fac obiectul acţiunii, nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării pentru suma de 800.621 RON, nu s-a pronunţat pe excepţia prescripţiei în fapt şi în drept în raport de documentele justificative.
Procedând în acest mod, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, nefiind individualizate actele administrative fiscale modificate parţial, nu a făcut minime motivări (art. 261 pct. 5 C. proc. civ.) pentru fiecare obligaţie fiscală şi perioadă în parte ci a preluat în mod nejudicios concluziile expertizei financiar – contabile – expertul depăşindu-şi competenţele.
Faţă de cele arătate mai sus, în raport de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Galaţi, în nume propriu şi în numele A.F.P. Tecuci, împotriva sentinţei nr. 270 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5163/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5165/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
