ICCJ. Decizia nr. 5163/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5163/2010
Dosar nr. 43859/3/2008
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.P., să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că potrivit Notei de constatare din 16 octombrie 2008 şi a înscrisurilor care au stat la baza ei, pârâtul a avut gradele de locotenent major şi ulterior căpitan, în perioada 1958-1966, în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 6, Biroul 1, iar în această calitate a dirijat reţeaua informativă pe lângă o persoană urmărită de Securitate pentru atitudinea sa ostilă faţă de regimul comunist şi în cadrul acestei activităţi a dispus obţinerea de informaţii privind activitatea persoanei urmărite, rudele acesteia şi a dispus interceptarea corespondenţei şi a convorbirilor. În aceeaşi calitate a încercat să recruteze un student de la Facultatea de Stomatologie prin constrângere după descoperirea unor falsuri în actele sale de facultate.
Prin Sentinţa civilă nr. 3701 din 19 decembrie 2008 Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a unor articole din O.U.G. nr. 24/2008, excepţie respinsă prin decizia nr. 1475/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1288 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului B.P. de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
În cadrul activităţii desfăşurate în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 6, Biroul 1, pârâtul a dispus obţinerea de informaţii privind activitatea persoanei urmărite, rudele acesteia şi a dispus interceptarea corespondenţei şi a convorbirilor, fiind de remarcat faptul că persoana era urmărită pentru că transmitea informaţii de la posturi de radio occidentale şi avea o atitudine ostilă faţă de regimul comunist.
Instanţa a apreciat că reprimarea acestei atitudini şi mijloacele prin care s-a procedat, respectiv strângerea de informaţii privind viaţa personală, interceptarea corespondenţei şi a convorbirilor telefonice, au adus atingere libertăţii şi vieţii private a acelor persoane.
Instanţa a mai reţinut faptul că din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâtul a încercat să şantajeze o persoană cu privire la care descoperise anumite ilegalităţi, pentru a o determina să colaboreze cu organele de Securitate şi în acest caz urmărindu-se îngrădirea libertăţii persoanelor în afara cadrului legal.
Apreciind că aceste fapte se încadrează la definiţia dată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 lucrătorului de securitate, instanţa a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul B.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, recurentul a susţinut în esenţă că hotărârea instanţei de fond nu a fost motivată corespunzător, reţinându-se exclusiv susţinerile reclamantului fără a se pronunţa cu privire la excepţiile invocate în apărare cât şi asupra admisibilităţii probelor solicitate.
Totodată, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere la pronunţarea sentinţei atacate, caracterul legal al activităţii desfăşurate în calitate de ofiţer de informaţii cât şi existenţa instituţiei juridice a restrângerii dreptului şi libertăţi pentru persoanele de interes în apărarea securităţii naţionale, suspecte de comiterea unor acţiuni ilegale împotriva statului, conform prevederilor codului penal în vigoare la data respectivă cât şi a unor prevederi constituţionale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 cât şi art. 3041 C. proc. civ. şi dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii orice persoană care având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945–1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, instanţa de fond reţinând în mod corect, în raport cu probatoriul administrat în cauză, argumentele pentru care s-a constatat şi reţinut că recurentul-pârât B.P. are calitatea de lucrător al Securităţii.
Susţinerile recurentului referitoare la caracterul legal al activităţii desfăşurate în calitate de ofiţer de informaţii cât şi la existenţa instituţiei juridice a restrângerii unor drepturi şi libertăţi pentru persoanele de interes în apărarea securităţii naţionale, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate, întrucât din examinarea materialului probator administrat în cauză, rezultă astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că prin activitatea desfăşurată a adus atingere libertăţii şi vieţii private a persoanelor respective.
Întrucât faptele reţinute şi constatate, reprezintă o îngrădire a libertăţii persoanelor în afara cadrului legal, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat şi reţinut în raport de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea de lucrător de securitate a recurentului-pârât.
În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentului referitor la lipsa solicitări persoanei implicate şi a probelor privind limitarea sau încălcarea drepturilor omului, Curtea le apreciază ca fiind nefondate, din materialul probator administrat în cauză, rezultând că actul de sesizare al instanţei a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 (cererea privind solicitarea verificării calităţii de lucrător al Securităţii fiind depusă la dosar Curtea de Apel Bucureşti) iar la nota de constatare au fost anexate toate documentele din care rezultă activitatea desfăşurată de recurentul-pârât, prin care au fost încălcate şi îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este legală şi temeinică şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.P. împotriva sentinţei civile nr. 1288 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5160/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5164/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
