ICCJ. Decizia nr. 5167/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5167/2010
Dosar nr. 7772/2/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.L.M. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale - U.M. XX Bucureşti anularea deciziei nr. 57/CJ251/2007 pronunţată de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.Ap.N. ca nelegală şi netemeinică, anularea hotărârii din 11 septembrie 2007 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de imputare nr. 2 din 17 iulie 2009; anularea deciziei de impunere nr. 2 din 17 iulie 2007 şi suspendarea deciziei de imputare nr. 2 din 17 iulie 2007 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
A susţinut în motivarea cererii de suspendare că prezumţia de legalitate a cererii de imputare nr. 2/2007 este puternic afectată faţă de motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale acesteia, respectiv:
- a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 121/1998, întrucât pârâtul nu a dovedit existenţa şi întinderea pretinsului prejudiciu;
- la emiterea deciziei de imputare nu au fost respectate dispoziţiile art. 214 din Metodologia privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării - ordinul nr. M66 din 12 aprilie 2007, întrucât cheltuielile de salarizare nu au fost stabilite la încheierea fiecărui semestru, detaliat pe fiecare categorie de personal;
- actualizarea sumei ce reprezintă cheltuieli de şcolarizare comunicate prin adresă de către instituţia militară de învăţământ Sibiu s-a făcut cu indicii preţului de consum corespunzători fiecărui an de studiu iar nu cu indicele de inflaţie pentru aceeaşi perioadă.
A mai susţinut totodată reclamantul că un motiv temeinic al admiterii cererii de suspendare îl constituie şi faptul că decizia de imputare este titlu executoriu şi există posibilitatea executării silite fără a putea beneficia de un proces echitabil judecat de o instanţă publică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 7772/2/2009 a respins cererea de suspendare a executării deciziei de imputare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 - (1) în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Practic, bucurându-se de prezumţia de legalitate, bazată la rândul său, pe prezumţiile de autenticitate şi veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el însuşi titlu executoriu. Datorită acestui specific, devine necesară suspendarea executării lui atunci când este contestat din punct de vedere al legalităţii, iar prin executare s-ar provoca o paguba persoanelor protejate prin instituţia contenciosului administrativ.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, aşadar, o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Cele două condiţii legale (cazul bine justificat şi paguba iminentă) nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în acelaşi timp, iminenţa producerii unei pagube semnificative şi reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esenţial pentru a motiva existenţa cazului justificat, de admitere a suspendării provizorii.
Pe lângă aceste doua condiţii, motivele suspendării trebuie sa apară de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie sa creeze de la început o îndoială puternică asupra legalităţii actului contestat.
Prima instanţa a constatat că reclamantul, însă, nu a furnizat în concret suficiente elemente care, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reţinerea că în cauză ar fi prefigurată o pagubă iminentă la data introducerii acţiunii, reclamantul motivând cerinţa exclusiv prin prisma caracterului executoriu al deciziei de imputare şi posibilitatea de a se recurge in viitor la executarea acestui titlu, fără însă alte elemente de fapt care ar conduce la concluzia necesitaţii suspendării executării deciziei la momentul formulării cererii.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul arată că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat prin sentinţa atacată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de imputare contestată.
Aceasta deoarece apreciază recurentul cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) sunt nedefinite.
Condiţia existenţei unor cazuri bine justificate este îndeplinită deoarece pârâţii intimaţi nu au probat existenţa şi cuantumul prejudiciului pretins conform dispoziţiilor O.G. nr. 121/2008, la dosarul cauzei neexistând un înscris probator în acest sens.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente recurentul arată că a fost începută executarea silită împotriva sa prin emiterea titlului executoriu şi a somaţiei de plată din 19 iunie 2009, iar cuantumul sumei imputate reprezintă un prejudiciu material previzibil grav în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de imputare a sumei reprezentând cheltuieli de şcolarizare până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond.
Condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 deoarece în cauză nu există motive aparente, vădite care să infirme legalitatea deciziei de imputare contestată, iar întinderea şi cuantumul prejudiciului este o problemă de fond.
Condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită deoarece cuantumul ridicat al sumei imputate pentru recurent nu justifica prin el însuşi suspendarea deciziei de imputare, în condiţiile în care recurentul a probat la dosar consecinţele executării sumei contestate pentru a se aprecia în concret existenţa unui prejudiciu grav pentru recurent.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.L.M. împotriva încheierii din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5165/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5168/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
