ICCJ. Decizia nr. 5161/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5161/2010
Dosar nr.737/45/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. T. S.R.L. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României, pentru a se constata dreptul său de a beneficia de despăgubiri, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, pentru prejudiciile materiale suferite în urma secetei excesive din anul agricol 2008 - 2009 la culturile de toamnă, de grâu şi rapiţă; pentru a fi obligat pârâtul Ministerul Agriculturii să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate naturală şi să îndeplinească toate celelalte obligaţii administrative prevăzute de lege şi de Ordinul nr. 419/2002, în vederea acordării efective a despăgubirilor şi pentru ca acesta să înainteze proiectul de hotărâre Guvernului, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea de daune de 5.000 RON pe zi întârziere; pentru obligarea pârâtului Guvernul României să adopte o hotărâre de declarare a stării de calamitate, sub sancţiunea de daune; pentru obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii să verifice, să aprobe şi să transmită direcţiilor agricole sumele necesare pentru acordarea de despăgubiri pentru pagubele suferite ca urmare a secetei excesive din anul agricol 2008 - 2009, pentru obligarea pârâţilor să achite suma de 126.176,38 RON, reprezentând despăgubiri, pentru a se stabili un termen de plată cât mai scurt şi rezonabil pentru plata despăgubirilor, precum şi pentru obligarea pârâţilor la daune în cuantum de 5.000 RON pentru fiecare zi de întârziere peste termenul stabilit de instanţă, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru o parte din capetele de cerere şi excepţia lipsei plângerii administrative prealabile, solicitând respingerea acţiunii pe motiv că nu s-au întrunit condiţiile legale care să permită acordarea de despăgubiri, în condiţiile în care proiectele hotărârilor de guvern trebuie să fie supuse unui proces de avizare, în cadrul unor termene şi proceduri obligatorii, care, însumate, depăşesc termenul solicitat de reclamantă.
Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepţia prematurităţii, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pentru o parte din cererile formulate şi excepţia inadmisibilităţii introducerii acţiunii mai înainte de a se fi adoptat hotărârea prevăzută de Legea nr. 381/2002, solicitând respingerea acţiunii deoarece prin Adresa din 30 septembrie 2009 a sesizat Guvernul României cu privire la starea de calamitate intervenită, solicitându-i să o includă pe agenda de lucru.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 63/CA din 15 martie 2010, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta S.C. T. S.A., în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că este inadmisibil capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului reclamantului de a beneficia de despăgubiri, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, pentru prejudiciile materiale suferite în urma secetei excesive din anul agricol 2008 - 2009 la culturile de toamnă de grâu şi rapiţă, având în vedere că reclamanta are posibilitatea de a solicita realizarea dreptului.
Referitor la celelalte capete de cerere Curtea a constatat că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire în termenul de 30 de zile sau, după caz, de 6 luni, se sancţionează cu respingerea acţiunii, în condiţiile în care Legea nr. 381/2002 nu conţine norme de procedură privitoare la raporturile juridice născute din faptul apariţiei unor fenomene naturale şi boli care generează calamităţi naturale şi nici cu privire la soluţionarea eventualelor litigii născute din aplicarea prevederilor actului normativ evocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. T. S.R.L. Bârlad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
De asemenea, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 21 aprilie 2010, iar recursul a fost înregistrat la data de 14 mai 2010, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. T. S.R.L. Bârlad împotriva Sentinţei nr. 63/CA din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5166/2010. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 5154/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
