ICCJ. Decizia nr. 5151/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5151/2010
Dosar nr.69/33/2010
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea Actului din 30 octombrie 2009, obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat atât a sa, cât şi a părinţilor săi, şi obligarea acesteia să execute Hotărârea 83 din 2 octombrie 2008, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la un an de zile după emiterea Hotărârii 83 din 02 octombrie 2008 şi la un an după ce această hotărâre era înregistrată la pârâtă, a primit Adresa din 30 octombrie 2009 prin care i se cere completarea dosarului cu dovada refugiului, menţionându-se faptul că cel care trebuie să aibă calitatea de refugiat este autorul bunurilor proprietarul deposedat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 113 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.T. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a admis excepţia lipsei calităţii de act administrativ a adresei din 30 octombrie 2009, respingând acest capăt de cerere, şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat stabilită prin Hotărârea 83 din 2 octombrie 2008 a Comisiei de aplicare a Legii 290/2003 de pe lângă Prefectura Cluj şi să execute această hotărâre, efectuând reclamantului plata dreptului.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că adresa a cărei anulare s-a solicitat nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru că prin aceasta nu se refuză plata, ci se solicită completarea dosarului ce a făcut obiectul Hotărârii nr. 83/2008.
În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere, prima instanţă a apreciat că hotărârea necontestată nu mai poate fi supusă controlului autorităţii pârâte şi nici avizului care se acordă doar în cazul atribuirii unor imobile în compensare, prin urmare, Hotărârea 83 din 2 octombrie 2008 a Comisiei judeţene Cluj trebuia pusă în executare, nefiind aplicabile în acest caz prevederile art. 8 alin. (22) din Legea nr. 290/2003 care se referă la posibilitatea autorităţii de a solicita acte şi relaţii doar în cazul contestaţiilor, iar în privinţa cheltuielilor de judecată solicitate, a apreciat că nu se impunea efectuarea de fotocopii şi plata taxei judiciare de timbru, în raport de obiectul pricinii.
4. Recursul declarat de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, încadrând motivele de nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greşit prima instanţă a considerat că Hotărârea nr. 83/2008 emisă de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nefiind contestată nu mai poate fi supusă controlului autorităţii pârâte, ci trebuie pusă în executare, prin acţiune reclamantul solicitând doar anularea actului, nu şi punerea în executare a respectivei hotărâri.
Recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 17 din HG nr. 1120/2006, prevederi care au fost modificate prin HG nr. 57/2008, în sensul că a fost reglementată atribuţia autorităţii pârâte de a propune reanalizarea sau revocarea actelor administrative apreciate ca fiind emise cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 290/2003, modificări care însă nu pot aduce atingere hotărârilor emise cu respectarea procedurii prevăzute de HG nr. 1120/2006, de către Comisiile locale de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Astfel, autoritatea pârâtă nu a solicitat Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 290/2003 reanalizarea dosarului şi nici revocarea hotărârii, caz în care aceasta continuă să-şi producă efectele aşa cum a fost adoptată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul dedus judecăţii îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sumei de bani în cuantum de 101.852,89 RON cuvenită reclamantului cu titlu de despăgubiri, conform Hotărârii nr. 83/2008 emise de Instituţia Prefectului judeţului Cluj - Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Înalta Curte constată că acţiunile având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata despăgubirilor acordate prin hotărâre a Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competenţa Tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 290/2003, care prevăd:
"(5) Hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
(6) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege."
Întrucât dispoziţiile sus-menţionate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competenţa exclusivă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi şi în privinţa acţiunilor având ca obiect obligarea acestei autorităţi de a dispune efectuarea plăţii despăgubirilor.
Înalta Curte reţine şi faptul că dispoziţiile art. 6 alin. (7) din OUG nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că, "prin decizie, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor judeţene, respectiv ale comisiei municipiului Bucureşti. (...).
Deciziile de plată prin care se modifică hotărârile iniţiale, deciziile de invalidare şi cele prin care se soluţionează contestaţiile se comunică beneficiarilor şi pot fi atacate în termen de 30 de zile la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul."
Este de necontestat faptul că motivul de ordine publică referitor la competenţa materială a instanţei de judecată este reglementat de norme imperative.
Aşa fiind, în litigiul dedus judecăţii, se impune a fi aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, conform art. 304 alin. (3) şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 113 din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5149/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5561/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
