ICCJ. Decizia nr. 5187/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5187/2010
Dosar nr. 75/57/2010
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, reclamantul H.V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 8749 din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară şi obligarea acestei instituţii la emiterea unei noi decizii de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap grav cu asistent personal.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că este luat în evidenţă cu boala Azheimer din anul 2005, având constituit Dosarul nr. 12740, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.
În anul 2008 a avut termen pentru revizuirea certificatului de handicapat, a prezentat în acest sens Comisiei de evaluare Deva documentaţia corespunzătoare, constând în examen psihiatrie, MMSE, test psihologic, referat medic de familie şi anchetă socială.
Ulterior, a mai arătat reclamantul, i s-a solicitat examinare computer tomograf (ECT), deşi la dosarul personal exista această examinare şi în completarea actelor depuse iniţial, să prezinte acte medicale emise numai de Spitalul Judeţean D., în condiţiile în care actele iniţiale proveneau de la instituţii medicale acreditate de stat.
Reclamantul s-a prezentat de mai multe ori pentru evaluare, însă din considerente de lipsă de personal, comisia nu a putut fi întrunită în mod legal.
În final, la data de 30 martie 2009, reclamantul cu documente medicale actualizate, a fost evaluat de o comisie formată dintr-un medic ortoped, un psiholog şi un asistent social care i-au eliberat certificat de încadrare în grad de handicap doar pentru 6 luni de zile. Comisia Superioară în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamant împotriva certificatului anterior menţionat, a emis decizia nr. 8749 din 06 iulie 2009 prin care s-a rectificat perioada la 1 an, certificatul având valabilitate până în luna martie 2010.
Reclamantul a solicitat Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii, în sensul încadrării cu caracter permanent în gradul de handicap, însă pârâta i-a recomandat internarea într-un spital de psihiatrie din judeţul Hunedoara, precum şi să depună la dosar o copie după fişa de consultaţie, cu toate că legea nu prevede o atare cerinţă.
Prin întâmpinare Comisia Superioară a invocat excepţia inadmisibilităţii (prematurităţii) cererii de chemare în judecată, din punct de vedere al neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant ca nefondată şi menţinerea deciziei nr. 8749 din 06 iulie 2009.
Prin sentinţa nr. 60/F/CA din 2 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, sectia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap şi, în consecinţă, a respins acţiunea împotriva acesteia; a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H.V., în contradictoriu cu Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 06 iulie 2009, emisă de comisia pârâtă, obligând-o la emiterea unei noi decizii având aceleaşi menţiuni cu cea anterioară, însă cu încadrare cu caracter permanent, în gradul de handicap constatat.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut următoarele considerente:
1. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei şi Protecţiei Sociale este întemeiată, având în vedere prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 14/2003, potrivit cărora: „Autoritatea coordonează la nivel central activităţile de protecţie specială şi promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, elaborează politicile, strategiile şi standardele în domeniul promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării reglementărilor din domeniul propriu şi controlul activităţilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap”.
În procedura de evaluare complexă, de încadrare sau respingere a încadrării într-un grad de handicap care necesită protecţie specială, au atribuţii delegate, conform art. 13 din O.U.G. nr. 14/2003, comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, organizate în subordinea consiliilor judeţene şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, ale cărei decizii pot fi cenzurate de instanţele judecătoreşti conform Legii nr. 554/2004.
Astfel că, a apreciat prima instanţă, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei şi Protecţiei Sociale nu are atribuţii şi, implicit, capacitate administrativă în procedurile arătate, iar în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor administrative emise în cadrul acestor proceduri.
2. Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că Certificatul emis de comisia de evaluare şi decizia Comisiei superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesita protecţie specială şi, implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico–psihosociale stabilite prin lege.
A constatat instanţa de fond că reclamantul a fost încadrat într-un grad de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări şi a măsurilor dispuse stând evaluarea şi reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi Comisia Superioară, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de 46–50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca manifestările reclamantului, suferind de demenţă Alzheimer, să se caracterizeze prin atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali, prin uitarea numelor celor apropiaţi, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea judecăţii şi a controlului pulsional şi triada patognomonică, conform capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31. August 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.
Din această perspectivă, a apreciat prima instanta, apărările Comisiei Superioare, în sensul că documentaţia depusă de reclamant nu este concludentă, sunt neîntemeiate, fiind contrazise tocmai de conduita acesteia, de recunoaştere a afecţiunilor de care suferă reclamantul şi încadrarea în grad de handicap grav tocmai pe baza acestei documentaţii neconcludente, şi în condiţii mai favorabile decât cele reţinute de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara. Încadrarea în acest grad de handicap a reclamantului este în afara oricărui dubiu, dacă se ia în considerare că reclamantul este în evidenţele instituţiilor abilitate, cu afecţiunea arătată, din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat cu aceeaşi rezoluţie - handicap grav.
Demenţa Alzheimer se manifestă, conform explicaţiilor legale oferite de acelaşi Ordin comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., printr-o atrofie cerebrală generalizată, predominant frontală şi lobii parietali şi triada simptomatică (agnozie, apraxie, afazie), funcţiile psihice superioare fiind pierdute, demonstrând fără putinţă de tăgadă, dacă mai era nevoie faţă de caracterul ei notoriu, ca această afecţiune are caracter ireversibil.
Această constatare, a reţinut instanţa de fond, face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap grav cu caracter permanent să fie nejustificat, cu consecinţa anulării deciziei nr. 8749 din 06 iulie 2009 şi obligării Comisiei Superioare să emită o nouă decizie cu aceleaşi constatări, însă cu caracter permanent.
Întrucât prin soluţia preconizată s-a facut dovada culpei procesuale a pârâtei, în temeiul art. 274 C. pen.civ. aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată parţiale către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a admis acţiunea bazându-se pe argumente străine de natura cauzei.
Arrată recurenta că instanţa, plecând de la caracterizarea generală a maladiei Alzheimer, nu a analizat în concret situaţia particulară a reclamantului, concluzionând greşit că stadiul bolii de care suferă este unul care impune acordarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap grav cu valabilitate permanentă.
Recurenta mai susţine că deşi pe lista prevăzută de Instrucţiunea Metodologică a Comisiei Superioară nr. 800/2008 demenţa Alzheimer este cuprinsă ca reprezentând o afecţiune care determină un grad de handicap permanent, reclamantul nu a prezentat documente clinice şi paraclinice care să ateste încadrarea în handicapul grav pe perioadă nedeterminată.
Mai arată recurenta-pârâtă că certificatele/ deciziile de încadrare în grad de handicap se emit pentru o perioadă de 6-12 luni, iar instrucţiunile metodologice elaborate de Comisia Superioară sunt obligatorii pentru comisiile de evaluare judeţene potrivit art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamantul, aşa cum s-a arătat, a fost încadrat într-un grad de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări şi a măsurilor dispuse stând evaluarea şi reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi Comisia Superioară, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de 46-50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca manifestările reclamantului, suferind de demenţă Alzheimer, să se caracterizeze prin atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali, prin uitarea numelor celor apropiaţi, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea judecăţii şi a controlului pulsional şi triade patognomonică, conform Capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.
Or, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv rezultatul radiologiei imagistică, referat psihiatru, raport de evaluare psihologică, rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamantul prezintă atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali, uitarea numelor celor apropiaţi, a datelor personale, incapacitatea de memorare, deteriorarea judecăţii şi a controlului pulsional.
Conform explicaţiilor date de Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007, „demenţa Alzheimer se manifestă printr-o atrofie cerebrală generalizată, predominant frontală şi lobii parietali şi triada simptomatică (agnozie, apraxie, afazie), funcţiile psihice superioare fiind pierdute, demonstrând, dacă mai era nevoie, faţă de caracterul ei notoriu, că această afecţiune are caracter ireversibil”.
Ca atare, apărările Comisiei Superioare, în sensul că documentaţia depusă de reclamant nu este concludentă, nu sunt întemeiate, fiind contrazise tocmai de conduita acesteia de recunoaştere a afecţiunilor de care suferă reclamantul şi încadrarea în grad de handicap grav a acestuia tocmai pe baza documentaţiei pe care o consideră „neconcludentă”.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, criticile recurentei fiind neîntemeiate.
În concluzie, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, împotriva Sentinţei nr. 60/F/CA/2010 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5186/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5188/2010. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
