ICCJ. Decizia nr. 5197/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5197/2010
Dosar nr. 5659/2/2009
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul M.M. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, instanţa dispunând anularea Ordinului nr. 123 din 31 martie 2009 emis de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta să îl reintegreze pe reclamant în funcţia de comisar şef adjunct al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Ilfov, cu plata diferenţelor salariale de la data emiterii ordinului până la executarea sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă că prin ordinul atacat s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de inspector şef adjunct, ordinul în speţă fiind întemeiat, în principal, pe prevederile H.G. nr. 284/2009.
Prin compararea H.G. nr. 284/2009 cu H.G. nr. 748/2007, instanţa fondului a constatat că nu se poate reţine existenţa unei reale reorganizări a instituţiei publice cu consecinţe asupra postului reclamantului, în cea mai mare măsură operându-se o modificare a denumirii structurilor şi funcţiilor, fără o modificare de substanţă a organizării instituţiei.
A mai reţinut judecătorul fondului că O.G. nr. 37/2009 nu era în vigoare la data emiterii actului, legalitatea acestuia analizându-se în raport cu dispoziţiile în vigoare la momentul emiterii sale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, susţinând că hotărârea atacată este neegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- modificările survenite în fişele de post ale angajaţilor ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 284/2009 sunt atât modificări de formă (modificarea denumirii structurilor regionale), cât mai ales de fond (modificarea atribuţiilor aferente posturilor existente la nivelul instituţiei, atât la nivel central, cât şi la nivel regional şi teritorial în proporţie de peste 50%);
- în mod greşit s-a apreciat că Ordinul nr. 123/2009 (actul administrativ atacat) este nemotivat, în cuprinsul său fiind indicate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999;
- potrivit prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 posturile de comisar şef adjunct au fost desfiinţate de drept, iar Comisariatele Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor au fost încadrate în categoria serviciilor publice deconcentrate, astfel cum aceste servicii au fost reglementate de actul normativ menţionat, fiind conduse de directori coordonatori adjuncţi numiţi în funcţie de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri (actualmente Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri în calitate de succesor în drepturi). Pentru acest motiv, în mod greşit instanţa de fond a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia avută, funcţia publică de comisar şef adjunct neregăsindu-se în noile state de funcţii;
- în mod greşit a fost admis capătul de cerere privind plata de despăgubiri, având în vedere că reclamantul–intimat a fost în toată această perioadă în incapacitate temporară de muncă şi a beneficiat de indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă.
Recurenta nu a indicat încadrarea în drept, din punct de vedere procedural, a motivelor de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ordinul nr. 123 din 31 martie 2009, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia publică de inspector - şef adjunct a intimatului ca urmare a reorganizării Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, s-a întemeiat pe H.G. nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Instanţa de fond a comparat această hotărâre de guvern cu H.G. nr. 748/2007, constatând că nu există o reală reorganizare a instituţiei publice cu consecinţe asupra postului intimatului.
În acest sens s-a stabilit că prin H.G. nr. 284/2009 s-a modificat doar denumirea structurilor şi a funcţiilor, neexistând o modificare relevantă a organizării instituţiei. Cele 12 inspectorate regionale, conduse de către un inspector şef, au fost înlocuite de comisariate regionale conduse de către un comisar şef, funcţia de inspector şef adjunct fiind înlocuită cu funcţia de comisar şef adjunct, numărul de posturi fiind aproximativ acelaşi, iar în privinţa atribuţiilor funcţiei – noua hotărâre preluând pasaje întregi din vechea hotărâre.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la apariţia O.U.G. nr. 37/2009, prevederile acesteia nu erau în vigoare la data emiterii actului, iar potrivit principiului tempus regit actum legalitatea actului se analizează în raport de dispoziţiile în vigoare la momentul emiterii lui.
De altfel, atât O.U.G. nr. 37/2009, cât şi O.U.G. nr. 105/2009, care a preluat o serie de dispoziţii din O.U.G. nr. 37/2009, au fost declarate neconstituţionale.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la despăgubiri, nu există nici o contradicţie între admiterea de către instanţa de fond a acestui capăt de cerere şi împrejurarea de fapt că reclamantul-intimat a beneficiat, o anumită perioadă, de indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical), deoarece instanţa de fond a dispus numai plata diferenţelor salariale dintre funcţia avută anterior şi cea exercitată efectiv, de la data emiterii ordinului şi până la executarea sentinţei; această dispoziţie a instanţei nu exclude, ci dimpotrivă, presupune, luarea în calcul a perioadei concediului medical.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei civile nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5188/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5205/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
