ICCJ. Decizia nr. 5251/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5251/2010
Dosar nr. 1044/46/2008
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 770/R-C din 12 septembrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de Primarul Municipiului Buzău, împotriva sentinţei civile nr. 355/CA din 11 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, pentru lipsa calităţii procesuale.
A respins recursul declarat de C.G., împotriva aceleiaşi sentinţe, pentru lipsa calităţii procesuale.
A admis recursul formulat de SC P.C.S. SRL, împotriva aceleiaşi sentinţe, modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de A.P., pentru lipsa procedurii prealabile privind autorizaţia de construcţie şi a respins acţiunea privind anularea certificatului de urbanism ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut cu privire la recursurile formulate de Primarul Municipiului Buzău şi C.G. că aceştia nu sunt parte în litigiu, motiv pentru care nici nu figurează în dispozitivul sentinţei atacate.
În consecinţă, recursul acestora va fi respins pentru lipsă calitate procesuală, pentru că nimeni nu poate să intervină într-un litigiu direct în calea recursului, regulă prevăzută de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 316 C. proc. civ., potrivit cărora: în apel (a fortiori în recurs) nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
În ceea ce priveşte recursul formulat de SC P.C.S. SRL, s-a constatat că Tribunalul nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de recurentă la 13 ianuarie 2005, prin însuşirea şi susţinerea în şedinţă publică a acestor excepţii invocate în scris de C.G.
A constatat instanţa de recurs că, potrivit art. 282 alin. (2) coroborat cu art. 316 C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul şi că potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată. În consecinţă, prin casarea cu trimitere spre rejudecare, dispusă prin decizia nr. 524/RC din 06 iulie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, a fost casată atât sentinţa nr. 197/CA din 21 noiembrie 2005, cât şi încheierile premergătoare, mai exact şi încheierea din 13 ianuarie 2005. Aşa fiind, instanţa de fond trebuia să rejudece excepţiile ridicate la 13 ianuarie 2005.
S-a mai reţinut că nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia prin casarea în parte a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în privinţa anulării certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie, judecătorul de fond era ţinut să soluţioneze doar aceste cereri.
Cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile, Curtea de apel a constatat că această excepţie este întemeiată, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 aplicabil în speţă, dat fiind că actele în litigiu sunt emise sub imperiul acestei legi, care trebuie interpretat în sensul că, terţa persoană trebuie să formuleze procedura prealabilă în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de actele administrative a căror anulare se solicită în faţa instanţei. În speţă, s-a constatat că reclamantul nu a formulat deloc procedură prealabilă împotriva autorizaţiei de construire din 25 februarie 2003 şi a hotărârii nr. 178 din 26 septembrie 2002 a Consiliului Local al mun. Buzău în mod greşit Tribunalul apreciind că prin formularea procedurii prealabile relativ la certificatul de urbanism s-ar subînţelege că procedura prealabilă ar viza şi actele administrative arătate.
A concluzionat în sensul că văzând şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., acţiunea reclamantului privind anularea autorizaţiei de construcţie este prematură.
Cu privire la cererea de anulare a certificatului de urbanism, instanţa de recurs a constatat că instanţa de fond a anulat acest act sub motiv ca el ar fi fost emis pe numele pârâtei SC P.C.S. SRL, deşi cererea a fost formulată de C.G. În acest context s-a apreciat că certificatul de urbanism nu are un caracter intuitu personae (caracter personal), pentru a-l anula dacă a fost emis pe numele altei persoane decât cea care a formulat cererea.
Dimpotrivă, certificatul de urbanism are caracter real, căci prin conţinutul lui sunt date informaţii privind condiţiile în care se poate edifica o construcţie ţinând cont de regulile de urbanism.
În consecinţă, a reţinut Curtea de Apel Piteşti că ceea ce este important în speţă este faptul că certificatul a fost eliberat titularului autorizaţiei de construcţie, respectiv lui SC P.C.S. SRL, iar faptul că cererea a fost formulată de C.G., împuternicitul acestei persoane juridice, nu viciază legalitatea certificatului arătat.
Prin decizia nr. 719 din 27 iunie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibile recursurile declarate de reclamantul A.P., împotriva încheierii de şedinţă din 29 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi de pârâta SC P.C.S. SRL Buzău, împotriva încheierii de şedinţă din 30 octombrie 2006, când s-a amânat pronunţarea la data de 06 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că încheierile recurate fac parte din categoria celor premergătoare, iar potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 316 C. proc. civ., nu pot fi atacate decât odată cu fondul, excepţia admisibilităţii recursurilor fiind întemeiată.
Iniţial, petentul A.P. a formulat o cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 770/R-C din 12 septembrie 2008 invocând ca temei dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., cerere care a format obiectul Dosarului nr. 721/46/2008, soluţionată prin decizia nr. 1145/RC din 11 decembrie 2008, fiind respinsă ca nefondată.
Prin aceeaşi decizie, a fost disjunsă cererea precizatoare formulată de petent în cadrul aceluiaşi dosar, care a precizat că cere revizuirea deciziei în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în raport cu încheierea din data de 29 august 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 1723/114/2006.
În acest mod, pe rolul Curţii de Apel Piteşti a fost înregistrat un nou dosar, Dosarul nr. 1044/46/2008, în care a fost pronunţată decizia nr. 633/R-CONT din 12 mai 2010.
Prin decizia nr. 633/R-CONT din 12 mai 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire precizatoare formulată de petentul A.P. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Buzău şi SC P.C.S. SRL Buzău, în temeiul art. 322 pct. 7 rap. la art. 323 pct. 2 C. proc. civ.
În şedinţa de astăzi, 25 noiembrie 2010, petentul şi-a precizat din nou cererea de revizuire, în sensul că solicită revizuirea deciziei nr. 770/R-C din 12 septembrie 2008 în raport cu decizia nr. 719 din 27 iunie 2007a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Într-adevăr, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea acestui caz de revizuire este determinată de necesitatea de a se înlătura nesocotirea autorităţii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au pronunţat hotărâri definitive contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Or, în cauza de faţă, cele două decizii, socotite ca fiind potrivnice, nu se află într-o triplă identitate, cerută de dispoziţiile legale citate mai sus, acestea fiind pronunţate în cauze care privesc doar aceleaşi părţi, dar având obiect şi cauză diferite, aşa cum rezultă din prezentarea făcută mai sus.
Astfel fiind, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.P., împotriva deciziei nr. 770/R-C din 12 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5250/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5255/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
