ICCJ. Decizia nr. 5305/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5305/2010
Dosar nr. 272091/3/2008
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia primei instanţe. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului C.C.
În motivarea acţiunii, s-a arătat, astfel cum reiese din cuprinsul notei de constatare din 22 mai 2008, că pârâtul a fost recrutat ca informator ca urmare a propunerii Departamentului cultelor, ca acesta să fie trimis în străinătate şi să fie folosit pentru încadrarea informativă a diverselor medii din cadrul emigraţiei româneşti.
S-a mai arătat că, potrivit dosarului S.I.E., pârâtul a preluat numele conspirative de colaborare C.R., C.S., C.O., dorind păstrarea conspirativităţii asupra colaborării sale cu organele de Securitate.
A mai susţinut reclamantul, că deşi nu s-au identificat documente care să conţină informaţii transmise de pârât către Securitate, din conţinutul rapoartelor întocmite de către ofiţerii de legătură, se poate concluziona că a desfăşurat activitatea în acest sens, furnizând date cu privire la vizitatorii străini din cadrul Episcopiei, la cadrele bisericeşti propuse să se deplaseze în exterior, la relaţiile acestora în străinătate.
Totodată, s-a mai precizat că în perioada colaborării, pârâtul a fost recompensat cu diferite sume de bani, aşa cum reiese din menţiunile existente în rapoartele ofiţerilor Securităţii, o dovadă în plus a utilităţii sale în calitate de colaborator al acestui serviciu.
Prin sentinţa nr. 2827 din 27 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins în consecinţă acţiunea, reţinând că prin decizia nr. 5746/2007, reclamantul a hotărât că pârâtul nu a fost agent sau colaborator al poliţiei politice comuniste, iar la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, verificarea pârâtului de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu era în curs de desfăşurare, aceasta încetând cu ocazia emiterii deciziei, astfel că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, nu sunt incidente în cauză.
Prin decizia nr. 1920 din 04 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 2827 din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, a casat sentinţa recurată şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 în vigoare la momentul formulării contestaţiei de solicitantul G.C.
Prin sentinţa nr. 475 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că aprecierile şi caracterizările organelor de securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informaţiilor furnizate şi menţionate nu pot face dovada calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
2. Motivele de recurs
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care a solicitat, în temeiul art. 299 şi 3041 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii şi admiterea acţiunii în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii a numitului C.C.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:
- certitudinea că numitul C.C. a respectat ordinele primite de la ofiţerii de Securitate este dată de evaluările constant pozitive făcute de aceştia cu privire la activitatea colaboratorului, cât mai ales de recompensarea sa de către Securitate cu sume importante în valută.
- se impunea coroborarea informaţiilor existente în rapoartele ofiţerilor de Securitate, pe de o parte, a celor referitoare la misiunile ce trebuiau îndeplinite de către C.C., pe de altă parte, cele cu privire la evaluările constant pozitive ale activităţii acestuia şi mai ales cu privire la recompensarea sa, act cu totul excepţional în activitatea Securităţii şi care le era rezervat exclusiv informatorilor cu „merite” deosebite.
- instanţa de fond, în mod greşit, a respins acţiunea pe considerentul că din niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză nu reiese că vreuna dintre propunerile ofiţerilor de Securitate consemnate în rapoartele acestora sau vreuna dintre acţiunile ce urmau a fi încredinţate pârâtului s-ar fi finalizat. Or, coroborarea informaţiilor existente în aceste înscrisuri nu poate duce la altă concluzie decât aceea că misiunile au fost executate de către C.C., contrar celor reţinute de prima instanţă.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel că nu se impune casarea sau modificarea sentinţei.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată în funcţie de situaţia faptică.
Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reţinut şi de către prima instanţă prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Rezultă, aşadar, că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiţii legale referitoare la:
- acţiunile persoanei în cauză: furnizarea de informaţii sub orice formă;
- conţinutul informaţiilor: referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi
- scopul acestor informaţii: să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, consideră că în cauză nu reiese că vreuna din propunerile ofiţerilor de Securitate consemnate în rapoartele acestora sau vreuna dintre acţiunile ce urmau a fi încredinţate intimatului-pârât s-ar fi finalizat, pentru a se putea reţine că prin acţiunile sale acesta a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În acest context, trebuie subliniat faptul că nu există în niciun dosar informativ vreun angajament scris al intimatului-pârât de a furniza date şi informaţii despre obiectivele vizate, ci doar note informative adresate superiorilor de către ofiţerii operativi din cadrul sistemului; nu există nicio dovadă pertinentă şi concludentă care să ateste faptul că intimatul a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale vreunei terţe persoane, prin activităţi depuse în slujba fostei Securităţi; de asemenea, nu există nicio plângere adresată de vreuna din persoanele vizate prin notele informative, existente la dosarul cauzei, îndreptată împotriva intimatului.
Simplele menţiuni din rapoartele şi notele foştilor lucrători ai Securităţii neînsoţite de nicio notă informativă a intimatului, de un angajament de colaborare al acestuia sau de vreun înscris din care să reiasă că măcar vreuna din sarcinile sau vreunul din obiectivele pe le avea de îndeplinit s-ar fi concretizat, nu au putut şi nu pot forma opinia instanţei în sensul că acesta a desfăşurat activităţi care prin natura lor se circumscriu condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi republicată.
Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate şi ca atare nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant din perspectiva duratei de timp în care acesta ar fi furnizat informaţii organelor de Securitate, întrucât aceste afirmaţii nu sunt dovedite.
Aşa fiind, nu se poate reţine că declaraţiile sau informările pârâtului ar fi fost date în scopul îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nefiind întrunită nici cu privire la aceste note cerinţa expresă a textului de lege aplicabil în cauză, în sensul arătat.
După cum se poate observa, toate documentele existente în cadrul dosarelor fostei Securităţi conţin în mod exclusiv propuneri în ceea ce priveşte eventuala instruire a intimatului-pârât în diverse perioade şi eventuala pregătire contrainformativă a acestuia, precum şi diverse propuneri ale organelor Securităţii în ceea ce priveşte recompensarea materială a numitului C.C.
În fine, Înalta Curte apreciază că nu lipsită de relevanţă în cauză, raportat la solicitarea reclamantului este şi împrejurarea că din înşiruirea numelor conspirative pe care recurentul susţine că i le-ar fi atribuit intimatului, rezultă că aceste apelative lipsite de continuitate denotă eventuale încercări ale fostei Securităţi de a-l racola, deschizând astfel mai multe dosare informative tocmai datorită ineficienţei celorlaltor încercări de racolare.
Reţinând, aşadar, raportat la conţinutul şi substanţa tuturor notelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele textului de lege incident pentru a se putea reţine calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 475 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5303/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5306/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
