ICCJ. Decizia nr. 5306/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5306/2010
Dosar nr. 7824/2/2009
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.O. cetăţean moldovean, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca reprezentant al Secţiei Consulare a Ambasadei României din Chişinău, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil şi la plata unor daune morale în valoare de 1.000 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtului cu o cerere la data de 09 februarie 2009 solicitând să-i fixeze data la care să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Mai arată reclamanta că s-a prezentat personal la Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată primirea acesteia şi i s-a comunicat să facă o cerere scrisă de programare prin poştă, recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi invitată să depună această cerere de redobândire împreună cu actele care îndeplineşte condiţiile legale.
Mai arată reclamanta că la data de 16 martie 2009 a revenit cu o nouă cerere prin care a solicitat Ministerului Afacerilor Externe să fie invitată din nou pentru a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române cu actele aferente.
Prin sentinţa nr. 192 din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei G.O., a obligat pârâtul să primească cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil, a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune morale şi a obligat pârâtul la plata sumei de 20.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a apreciat că amânarea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române pentru o dată neprecizată, duce la imposibilitatea reclamantei de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, în condiţiile în care aceasta este prima etapă, urmând procedura propriu-zisă de acordare a cetăţeniei române, procedură care necesită din nou mult timp.
De asemenea, Curtea a apreciat că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii şi data sesizării instanţei cu prezenta acţiune, nu poate fi considerat un termen rezonabil în sensul dispoziţiilor legale menţionate şi a practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale, Curtea a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu în sensul dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul menţionează că în mod eronat instanţa de fond a reţinut refuzul său nejustificat de a soluţiona cererea intimatei.
Mai arată, că în motivarea instanţei de fond, nu se indică temeiul legal pentru a sprijini ideea că stabilirea în cadrul activităţii Ministerului Afacerilor Externe a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de redobândire a cetăţeniei, poate fi asimilată unui refuz nejustificat.
Pe de altă parte, recurentul a precizat că durata „termenului rezonabil” a fost decantată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate, respectiv, în condiţiile în care solicitanţii sunt rezidenţi în ţara a cărei cetăţenie o solicită.
A mai arătat recurentul că în mod eronat instanţa de fond a dispus obligarea Ministerului Afacerilor Externe la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20.000 RON.
Analizând sentinţa recurată în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
La termenul de judecată din data 13 ianuarie 2010, termen acordat de Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării cererii de chemare în judecată, reclamanta G.O., prin avocat, a solicitat admiterea acţiunii, obligarea pârâtului la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 200 RON.
Din documentele justificative existente la dosarul de fond al cauzei, respectiv factura fiscală din data de 30 ianuarie 2009, emisă de „Cabinet Avocat D.R.”, reiese că suma solicitată reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat - este în cuantum de 200 RON.
În consecinţă, din cele expuse, rezultă că în mod eronat instanţa de judecată a dispus obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Externe la plata sumei de 20.000 RON cheltuieli de judecată, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica, în parte, sentinţa atacată în sensul obligării pârâtului la 200 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 192 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că obligă pârâtul Ministerul Afacerilor Externe la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată către reclamanta G.O.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5305/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5307/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
