ICCJ. Decizia nr. 5321/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5321/2010
Dosar nr. 188/39/2010
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamantul C.T.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Şcoala de Agenţi de Poliţie V.L., suspendarea executării deciziei de neînmatriculare a sa în cadrul Şcolii de Agenţi de Poliţie V.L., precum şi a deciziei corespunzătoare luate de către unitatea şcolară, până la soluţionarea definitivă a cererii principale ce face obiectul Dosarului nr. 36/39/2010 al Curţii de Apel Suceava.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi a fost declarat admis la examenul de admitere în cadrul Şcolii de Agenţi de Poliţie V.L., a fost exmatriculat pe motiv că ar fi încălcat normele de convieţuire acceptate în societate, fiind cercetat penal în timpul minorităţii (la vârsta de 15 ani).
A mai arătat reclamantul că nu a fost trimis în judecată şi nu i s-a aplicat o pedeapsă penală, ci o sancţiune administrativă, care, prin prisma Ordinului nr. 665/2008 al M.A.I., nu încalcă în nici un caz condiţiile de înscriere la examen sau de înmatriculare.
Mai arată că din formularul standard de autobiografie şi îndrumarul de completare nu rezultă că trebuia să menţioneze măsura cu caracter administrativ care i-a fost aplicată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 74 din 8 martie 2010 Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea deciziei de înmatriculare a acestuia la Şcoala de Poliţie V.L. Câmpina.
În considerentele sentinţei s-au reţinut, în esenţă, următoarele.
Paguba produsă reclamantului prin împiedicarea acestuia de urma cursurile unei unităţi de învăţământ la care a fost declarat admis, cu pericolul inerent de a pierde un an de învăţământ şi de a fi obligat să dea un nou examen, satisface exigenţa de a fi iminentă.
De asemenea Curtea a observat că din interpretarea per a contario a menţiunilor din îndrumarul de întocmire a autobiografiei, cercetarea al cărei obiect l-au constituit faptele ce se impută reclamantului nu era obligatoriu a fi precizată.
Astfel, Curtea a concluzionat că raportarea la o cerinţă atât de vagă, cum este cea de a avea un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate pune sub semnul întrebării legalitatea deciziei de neînmatriculare a reclamantului.
3. Recursul exercitat de pârât
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantului, ca nefondată.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, pe de o parte, că măsura dispusă de curtea de apel prejudecă fondul cauzei şi, pe de altă parte, că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute cumulativ în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În dezvoltarea celei de-a doua critici, recurentul-pârât a făcut o amplă expunere a situaţiei de fapt şi de drept reţinute în cazul intimatului-reclamant, preluând pasaje întregi din întâmpinarea depusă la dosarul de fond, şi a arătat că acesta nu a dovedit nici existenţa unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului, nici iminenţa unei pagube.
4. Apărările intimatului-reclamant şi procedura derulată în recurs
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a arătat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, răspunzând fiecăreia dintre criticile formulate în recurs.
În esenţă, a arătat că instanţa de fond a interpretat corect atât cererea de suspendare provizorie, cât şi temeiul legal aplicabil, reţinând îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente, în deplin acord cu probele cauzei.
În dovedirea susţinerilor sale, intimatul-reclamant a depus la dosar copiile certificatelor de deces ale părinţilor săi, C.S. şi C.P., şi foaia matricolă emisă de Grupul Şcolar ";D.N."; Botoşani.
La termenul din 30 noiembrie 2010, recurentul-pârât a depus la dosar copia Sentinţei nr. 169 din 5 august 2010, prin care Curtea Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea actelor a căror suspendare de executare formează obiectul litigiului de faţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama, totodată, de apărările intimatului-reclamant şi de proba cu înscrisuri administrată în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată fondată calea de atac.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau amânare a efectelor manifestării de voinţă a autorităţii publice emitente, menită să asigure protecţia juridică a destinatarului actului administrativ, până la evaluarea legalităţii actului de către instanţa de contencios administrativ.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune, în acest sens, două condiţii cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cele două condiţii nu se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana ce se consideră lezată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Fără îndoială, considerând, ";fără exces de comentarii";, că paguba iminentă constă în împiedicarea unui tânăr de a urma cursurile unei unităţi de învăţământ la care a fost declarat admis, cu pericolul inerent de a pierde un an de învăţământ şi de a fi obligat să dea un nou examen, judecătorul fondului a interpretat şi a aplicat corect prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, citate mai sus, la circumstanţele factuale ale pricinii.
Sentinţa este criticabilă însă în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, pe care prima instanţă a considerat-o îndeplinită nu prin prisma unor motive intrinseci, ci pe baza unor argumente legate de claritatea prescripţiilor din îndrumarul de întocmire a autobiografiei pentru înscrierea la examen, de natură să creeze o incertitudine asupra conţinutului condiţiei prevăzute în art. 20, lit. g), din Ordinul Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008, referitoare la comportamentul corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate.
Validitatea tezei adoptate de judecătorul fondului în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, a fost infirmată de soluţia pronunţată în cadrul acţiunii în anulare, prin Sentinţa nr. 169 din 5 august 2010, a aceleiaşi instanţe, care, dispunând de toate mecanismele procesuale specifice acţiunii în contencios administrativ, incluzând analiza aprofundată a probelor administrate, a ajuns la concluzia că circumstanţele personale ale reclamantului se înscriu în cazul prevăzut de art. 20 lit. g) din Ordinul Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008, care la rândul său, a fost instituit, drept condiţie pentru recrutarea în profesia de poliţist, în considerarea exigenţelor pe care le impune statutul acestei profesii, potrivit art. 1, alin. (1) şi (2), art. 2, art. 41 şi urm. din Legea nr. 360/2002, privind statutul poliţistului.
Este adevărat că sentinţa respectivă, fiind pronunţată în primă instanţă, este susceptibilă de recurs, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, dar constituie un argument care nu poate fi ignorat, în sensul inexistenţei unor indicii apte să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrative.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul exercitat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Sentinţei nr. 74 din 8 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.T.V.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5319/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5322/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
