ICCJ. Decizia nr. 5386/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5386/2010
Dosar nr. 6003/2/2009
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, reprezentat de Secretarul General, obligarea pârâtului să îi comunice informaţiile de interes public solicitate.
Reclamanta a solicitat comunicarea sursei de informare legislativă pe baza căreia a fost postat pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor, până în luna februarie 2009, textul art. 62 al Legii nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin şi motivul pentru care, în luna februarie 2009, s-a operat modificarea conţinutului art. 62 al Legii nr. 58/1934.
Prin Sentinţa civilă nr. 1293 din data de 16 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, incidentă în speţă, ";în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice";.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC S. SRL, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 544/2001 pentru determinarea competenţei de primă instanţă în judecarea cererilor cu acel obiect, ci dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, aspect de natură a atrage competenţa Curţii de Apel în soluţionarea prezentei cauze.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este motivat peste termenul legal şi, în consecinţă, urmează a constata nulitatea acestuia.
Art. 3021 C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., ";termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel";, iar, potrivit art. 303 alin. (1), ";recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.";
În speţă, prin sentinţa recurată, prima instanţă s-a declarat necompetentă a soluţiona cererea cu care a fost învestită de către recurenta-reclamantă.
Dispoziţiile imperative ale art. 158 alin. (3) C. proc. civ. arată că ";dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare";.
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a formulat recurs la data de 22 martie 2010, depunând motivele de recurs la 19 aprilie 2010, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost pronunţată la data de 16 martie 2010.
În raport de aceste dispoziţii, Înalta Curte reţine că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală instituită de dispoziţiile legale incidente menţionate anterior.
În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3021, Înalta Curte urmează a constata nul recursul formulat în cauză de recurenta-reclamantă SC S. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de SC S. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1293 din data de 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5384/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5391/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
