ICCJ. Decizia nr. 5384/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5384/2010
Dosar nr. 2035/2/2009
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Comisia Centrală din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi al Comisiei Centrale şi funcţionarii din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor ce au în competenţă analiza şi evaluarea imobilului a cărui contravaloare o revendică reclamantul, obligarea pârâţilor la analizarea şi întocmirea raportului de evaluare, precum şi obligarea la acordarea efectivă a despăgubirilor privind echivalentul cotei de ½ din imobilul situat în Timişoara, str. S., care formează obiectul Dosarului nr. 34118/CC al Comisiei Centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, în sarcina fiecărui pârât, daune morale în cuantum de 20.000 RON şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2001 a formulat notificare la primăria Timişoara privind bunul imobil situat în Timişoara, str. S., iar prin Dispoziţia nr. 1547/2005, emisă de Primarul municipiului Timişoara s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru cota de ½ din imobil, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În anul 2006, dosarul împreună cu Dispoziţia nr. 1547/2005 a fost trimisă la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, înregistrându-se Dosarul nr. 34118/CC, fără a fi fost finalizat până în anul 2009, deşi reclamantul a făcut numeroase demersuri pentru a afla stadiul de soluţionare, fără a obţine un rezultat favorabil.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este învestită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, excepţia prematurităţii cererii reclamantului privind acordarea efectivă a despăgubirilor, motivat de faptul că reclamantul nu deţine titlul de despăgubire a cărui valorificare să fie dispusă şi nu a formulat încă cerere de opţiune, iar în ceea ce priveşte daunele cominatorii, a susţinut că această cerere este inadmisibilă, faţă de faptul că în cauză Autoritatea nu are calitatea de debitor ce refuză executarea unei obligaţii de a face.
Pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare la data de 21 mai 2009, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la petitul 2 din cererea introductivă de instanţă (acordarea efectivă a despăgubirilor), excepţia prematurităţii solicitării de acordare efectivă a despăgubirilor, iar în situaţia în care se va trece peste excepţiile invocate, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea a Proprietăţilor şi al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - A.G.O. a invocat, prin întâmpinarea formulată la data de 19 mai 2008, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prematurităţii cererii de acordare efectivă a despăgubirilor prin echivalent, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâţii E.A. şi V.G., citaţi în cauză în calitate de funcţionari publici cu atribuţii în procedura de soluţionare a Dosarului nr. 34118/CC au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de solicitările reclamantului de întocmire a raportului de evaluare şi de acordare efectivă a despăgubirilor, au solicitat respingerea petitului 1 al cererii introductive de instanţă, ca fiind rămas fără obiect şi respingerea capetelor de cerere cu privire la daunele morale şi cheltuielile de judecată, ca neîntemeiate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1101 din data de 3 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea a Proprietăţilor în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea la întocmirea raportului de evaluare şi a respins acest capăt de cerere, faţă de aceşti pârâţi, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia prematurităţii capătului de cerere având ca obiect acordarea efectivă a despăgubirilor şi a respins acest capăt de cerere, ca fiind prematur formulat; a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea la întocmirea raportului de evaluare şi a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privitoare la daunele cominatorii, daunele morale şi cheltuielile de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că, pe parcursul soluţionării cauzei, la data de 03 august 2009, a fost finalizat raportul de evaluare întocmit de SC C. SA, Dosarul nr. 34118/CC a parcurs toate etapele prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a fost emisă în favoarea reclamantului Decizia nr. 6595 din 18 august 2009.
Curtea a mai reţinut că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1547/2005, înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34118/CC, nu a fost soluţionat definitiv prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi nu a fost parcursă procedura de valorificare a titlului de despăgubire prevăzută de Cap. V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, motiv pentru care cererea de plată a despăgubirilor apare ca prematur formulată.
Instanţa de fond a arătat că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nu au calitate procesuală pasivă în litigiile privitoare la procedura administrativă de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condiţiile Titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca atribuţii: analizarea, sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi sub aspectul pretenţiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în baza Legii nr. 10/2001, desemnarea evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor E.A. şi V.G., având în vedere că prima a îndeplinit atribuţii de verificare sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi de transmitere a Dosarului nr. 34118/CC către un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar cel de-al doilea a procedat la verificarea raportului de evaluare întocmit de SC C. SA, motiv pentru care este justificată legitimarea procesuală pasivă a acestora.
Capetele de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor cominatorii şi a daunelor morale au fost respinse ca neîntemeiate, cu motivarea că obligaţia de soluţionare a Dosarului nr. 34118/CC a fost adusă la îndeplinire ulterior sesizării instanţei, iar cu probatoriile administrate în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru prejudiciul moral invocat de reclamant.
Cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă faţă de faptul că în cauză nu au fost depuse documente justificative care să probeze realitatea şi cuantumul acestora.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.I., pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că drepturile sale au fost încălcate prin tergiversarea soluţionării cererii sale din culpa pârâţilor, fiind neîntemeiată respingerea cererii sale privind acordarea de daune morale, că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are calitate procesuală în cauză şi că instanţa de fond a greşit când a respins capătul de cerere privind acordarea efectivă a despăgubirilor ca prematur introdus, soluţie bazată pe un formalism excesiv care se îndepărtează de la raţiunea legii.
Prin întâmpinările depuse, intimatele C.N.D., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, descriind procedura stabilită de lege în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv şi argumentând, în esenţă, că recurentul nu deţine un titlul de plată în baza căruia Autoritatea să poată efectua o plată a despăgubirilor în numerar, deşi acesta a depus cerere de opţiune, invocând dispoziţiile pct. 182.4 din H.G. nr. 128/2008, iar, în ceea ce priveşte daunele morale, reclamantul nu a făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului suferit.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinările depuse, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Având în vedere motivele de fapt şi de drept ale acţiunii prezentate la pct. I.1 din decizie, Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii judiciare, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, vizează constatarea refuzului nejustificat al pârâţilor de efectuare a operaţiunilor administrative prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi obligarea acestora la acordarea de despăgubiri reclamantului într-un termen rezonabil.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant are calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, reprezentând cota de ½ din imobilul situat în municipiul Timişoara, str. S., în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, această calitate fiindu-i recunoscută prin Dispoziţia nr. 1547 din 13 iunie 2005, emisă de Primarul Municipiului Timişoara.
Prin această dispoziţie au fost soluţionate notificările reclamantului înregistrate sub nr. 2615/2001 şi 2616/2001, dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, emisă în 2005, împreună cu documentaţia aferentă, fiind înregistrat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34118/CC la 20 martie 2007.
În anul 2009, întrucât cererea sa de acordare a despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv nu fusese încă soluţionată, reclamantul-recurent s-a adresat instanţei de contencios administrativ.
În timpul procedurilor judiciare dosarul reclamantului a fost selectat şi transmis unui evaluator autorizat, fiind evaluat la 21 mai 2009, evaluare completată la 03 august 2009, iar la 18 august 2009 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 6595 din 18 august 2009 reprezentând titlul de despăgubire la care se referă art. 13 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
La 19 noiembrie 2009, deci înainte de a se pronunţa instanţa de fond, recurentul-reclamant a formulat cererea de opţiune nr. 14357 din 19 noiembrie 2009, optând pentru valorificarea titlului de despăgubire sub formă de despăgubiri în numerar, în sensul că a solicitat emiterea unui titlu de plată.
În acest context, soluţia instanţei de fond este criticabilă sub aspectul respingerii cererii reclamantului privind acordarea efectivă a despăgubirilor ca prematur formulată.
Principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale are drept efect necesar şi faptul că o cerere întemeiată pe dispoziţiile Capitolului V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, având ca obiect obţinerea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, trebuie să fie soluţionată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorităţii publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare şi până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti irevocabile.
În condiţiile în care recurentul-reclamant a parcurs procedura impusă de Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, şi faţă de obiectul cererii sale, în aplicarea efectivă a principiului soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, instanţei naţionale îi revine obligaţia de a dispune acele măsuri necesare realizării dreptului invocat de către reclamant, în a cărui apărare a fost consacrat principiul sus-menţionat, în sensul parcurgerii etapelor implicate de realizarea efectivă a dreptului, în speţă a obligării autorităţii pârâte la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile ce fac obiectul cererii recurentului-reclamant.
Soluţia contrară ar greva de un formalism excesiv dispoziţiile unei legi al cărei scop nu poate fi altul decât despăgubirea efectivă, eficientă şi cu celeritate a unor persoane prejudiciate prin preluarea abuzivă a unor bunuri.
În ceea ce priveşte argumentele recursului referitoare la îndreptăţirea recurentului la daune morale şi calitatea procesuală activă în cauză a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, Înalta Curte arată că sunt neîntemeiate.
Astfel, în cauză nu au fost prezentate dovezi de natură a substanţia prejudiciul moral suferit de către reclamantul-recurent.
Înalta Curte nu neagă impactul psihologic al tergiversării pârâţilor în soluţionarea cererii legitime a reclamantului-recurent, dar apreciază că soluţia adoptată în prezenta cauză este de natură a constitui o reparaţie suficientă pentru eventualul prejudiciu suferit de către reclamant, acesta nedovedind existenţa unor suferinţe morale sau a unui prejudiciu mai grav care ar impune acordarea de compensaţii pecuniare.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor este parţial întemeiată, în ceea ce priveşte întocmirea raportului de evaluare, aşa cum a constatat şi instanţa de fond, şi emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, aceste atribuţii revenind pârâtei-intimate Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Titlul VII, Capitolul V al Legii nr. 247/2005.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are însă calitatea de autoritate ce poate fi obligată la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile ce fac obiectul cererii recurentului-reclamant, potrivit art. 18 din Titlul VII, Capitolul V din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte constatând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestui aspect în constatarea lipsei calităţii procesuale a acestui pârât, şi în consecinţă nu este necesară modificarea sentinţei recurate în această privinţă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul de faţă şi va modifica în parte sentinţa recurată în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi obligării autorităţii pârâte să emită decizia privind titlul de plată pentru despăgubirile acordate pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire 34118/CC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de P.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1101 din data de 3 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că admite în parte acţiunea şi obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire 34118/CC.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5383/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5386/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
