ICCJ. Decizia nr. 5373/2010. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5373/2010
Dosar nr. 1321/33/2010
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 180 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii M.J.F. şi A.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi a obligat conducătorul autorităţii pârâte la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 22 iunie 2010 şi până la executarea Sentinţei civile nr. 535 din 02 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj. Totodată, instanţa de judecată a respins capătul de cerere privind despăgubirile de întârziere de 1.500 RON/zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 535 din 2 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1744/33/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă cererea formulată de reclamanţii M.J.F. şi A.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect obligare emitere act administrativ - titlu de despăgubiri şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire, urmare a evaluării efectuate în condiţiile art. 16 alin. (5) şi (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. A.M., respectiv pentru apartamentele nr. 1 şi nr. 4 - 9, înscrise în CF colectivă nr. X Cluj şi CF individuală nr. Y Cluj, sub nr. top. Y1 şi, respectiv, nr. top. Y2 - Y7 şi pentru diferenţa de teren nerestituit, în suprafaţă de 299 mp, cu nr. top. Z1, înscris în CF nr. Z Cluj-Napoca şi a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 1.800 RON, reprezentând onorariu avocaţial.
Obligaţia executării de către autoritate a dispoziţiilor instanţei de contencios administrativ a fost reglementată de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Legiuitorul a statuat că dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Textul instituie în mod expres obligaţia executării hotărârii definitive şi irevocabile pentru ipoteza în care în cuprinsul acesteia nu s-a stabilit un termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Apărările pârâtei vizând unele omisiuni constatate ulterior pronunţării deciziei nu au fost primite de instanţă, aceasta apreciind că toate aceste clarificări ar fi trebuit a fi realizate în prima etapă ori prin hotărârea a cărei punere în executare se solicită s-a dispus emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire aceasta fiind ultima dintre etapele instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
A reţinut instanţa că nerespectarea termenului de 30 de zile instituit de legiuitor atrage după sine aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) care instituie o răspundere obiectivă astfel că aserţiunile referitoare la lipsa vreunei culpe nu pot fi primite în lipsa evidenţierii unor cauze exoneratoare obiective.
Referitor la pretenţiile reclamanţilor vizând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere de 1.500 RON/zi, începând cu 22 iunie 2010 şi până la executarea efectivă a Sentinţei nr. 535/2009 a Curţii de Apel Cluj, s-a reţinut că acestea nu au fost justificate în nicio modalitate, cuantificarea lor neavând un fundament.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că instanţa nu a ţinut seama de complexitatea etapelor prevăzute în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, că nu a analizat, în concret, motivele obiective ce au întârziat punerea în executare a Sentinţei civile nr. 535/2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, (irevocabilă) şi că pentru aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 (2) din Legea nr. 554/2004 instanţa era datoare să solicite reclamanţilor în conformitate cu art. 161 din aceeaşi lege să precizeze dacă înţeleg să cheme în judecată şi pe conducătorul autorităţii publice.
Dezvoltând aceste motive de nelegalitate, recurenta a menţionat că potrivit pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005 deciziile/dispoziţiile emise în baza Legii nr. 10/2001, republicată, vor fi însoţite de o documentare completă, or, în speţă, în urma analizării Dosarului nr. 44715/CC s-a constatat că pentru imobilul în discuţie acest dosar trebuia completat cu istoric de arteră şi număr poştal, cu situaţia despăgubirilor în mod defalcat pentru teren şi construcţiile de la data preluării, în temeiul Legii nr. 112/1995 - cuantumul şi data încasării.
S-a arătat şi că raportul de evaluare poate fi aprobat numai după ce reclamantul îşi dă acordul pentru suma rezultată sau după trecerea unui termen de 30 de zile de la data comunicării raportului de evaluare.
Recurenta a apreciat ca imposibil de executat şi obligaţia stabilită prin sentinţa recurată privitoare la plata cheltuielilor de judecată, atâta vreme cât nu sunt depuse toate hotărârile judecătoreşti în original, învestite cu formulă executorie, nu se indică contul bancar în care aceste cheltuieli urmează a fi achitate sau nu se depune un înscris autentificat la notar din care să reiasă că reclamanţii sunt de acord cu achitarea acestora în contul reprezentantului/avocatului lor.
Atât din perspectiva criticilor recurentei cât şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Potrivit art. 24(1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată: ";Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau că efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii";.
În acelaşi articol alin. (2) se statuează că: ";În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere";.
De necontestat este că prin Sentinţa civilă nr. 535 din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamanţilor M.J.F. şi A.M. o decizie reprezentând titlu de despăgubire, urmare a evaluării în condiţiile art. 16(5) şi (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. A.M.
Această sentinţă a devenit irevocabilă, prin respingerea recursului declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2663 din 20 mai 2010.
Cum prin Sentinţa civilă nr. 535/2009 nu s-a stabilit un termen de executare a obligaţiei stabilite în temeiul prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 (privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente), rezultă în mod clar că executarea sentinţei se face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, respectiv de la 20 mai 2010.
Demersul judiciar al reclamanţilor din 5 august 2010, întemeiat pe dispoziţiile art. 24(2) din Legea nr. 554/2004, a fost consecinţa directă a nerespectării termenului limită de 30 de zile mai înainte menţionat.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa fondului, apărările Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor reluate şi în faţa instanţei de control judiciar şi care vizează complexitatea procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu pot fi primite în această etapă procesuală a executării deoarece obligaţia emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire a fost stabilită, irevocabil, prin Sentinţa nr. 535/2009 a Curţii de Apel Cluj.
Sarcina instanţei de contencios administrativ este aşadar, doar de a verifica dacă actul a fost emis de autoritatea publică Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi dacă acesta se conformează obligaţiilor impuse prin titlul executoriu, fiind exclusă punerea în discuţie a legalităţii sau temeiniciei hotărârii judecătoreşti.
Formularea din art. 24(2) din Legea nr. 554/2004 este explicită, nu lasă loc de interpretări, instituind în mod evident o răspundere obiectivă atrasă de nerespectarea termenului de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Soluţia aplicării amenzii prevăzută de art. 24(2) din Legea contenciosului administrativ se impune pentru că executarea este o parte integrantă a procesului în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar conform principiului instituit prin art. 20 din Constituţia României normele interne trebuie să fie interpretate şi aplicate în acord cu pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
În acest context, apar ca nerelevante ";motivele obiective"; la care face trimitere recurenta-pârâtă cât şi faptul că nu s-a pus în discuţie introducerea în cauză în calitate de pârât a conducătorului autorităţii publice. De altfel, art. 161 din Legea nr. 554/2004 - introducerea în cauză a altor subiecte de drept - invocat de recurentă, nu este incident.
Amenda prevăzută de art. 24(2) teza I din Legea nr. 554/2004 se aplică conducătorului autorităţii publice, în considerarea calităţii sale şi nu în nume personal pentru a fi obligatorie introducerea în cauză a acestuia, cu atât mai mult cu cât sancţiunea administrativă vizează neexecutarea de către autoritatea publică a obligaţiei stabilite definitiv şi irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
În privinţa cheltuielilor de judecată, prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 274(1) C. proc. civ., pe baza actelor doveditoare existente la dosar, iar aserţiunile/criticile din cererea de recurs pe acest aspect nu au consistenţă şi vor fi înlăturate ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 180 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5370/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 5380/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
