ICCJ. Decizia nr. 5387/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5387/2010
Dosar nr. 8575/2/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 840 din data de 16 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi l-a obligat pe acesta să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, precum şi la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlul de daune morale şi 167,60 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a manifestat intenţia de redobândire a cetăţeniei române la data de 27 februarie 2009, fără să fie programat pentru depunerea efectivă a documentelor necesare.
Curtea a constatat că pârâtul nu a dovedit în niciun mod existenţa unei imposibilităţi obiective de a procesa cererea reclamantului, observând o atitudine inexplicabilă de pasivitate din partea acestei autorităţi, care nu a întreprins niciun demers pentru remedierea sau cel puţin atenuarea problemelor şi care nu pare să observe că prin această atitudine împiedică Statul Român să-şi îndeplinească obligaţia de examinare a cererilor, obligaţie asumată prin Legea nr. 21/1991.
Acordând reclamantului daune morale, instanţa de fond a apreciat că nesoluţionarea în termen rezonabil a cererilor formulate de acesta, fără o justificare obiectivă, a avut ca rezultat prejudicierea reclamantului pe plan moral, prin crearea unei stări de incertitudine cu privire la situaţia cetăţeniei sale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond a constatat în mod eronat că în speţă nu a fost respectată cerinţa procesării cererii reclamantului într-un termen rezonabil, criticând dispoziţia privind acordarea de daune morale ca fiind nesusţinută de probatoriul existent în cauză.
Recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantului în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în baza dificultăţilor de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
A arătat recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl oferă Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău nu reprezenta un refuz de soluţionare a cererii petentului, ci arăta condiţiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.
Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond nu avea nici un temei legal pentru a-l obliga la primirea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei şi că reclamantul poate, potrivit OUG nr. 5/2010, depune cererea şi la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că în motivarea capătului de cerere privind daunele morale, intimatul-reclamant a susţinut că prin privarea sa de posibilitatea de a beneficia de cetăţenia română, i-a fost încălcată demnitatea umană, incertitudinea şi sentimentul că nu este luat în considerare producându-i grave prejudicii.
În cauză nu au fost prezentate dovezi de natură a substanţia prejudiciul moral suferit de către reclamant.
Înalta Curte nu neagă impactul psihologic al tergiversării pârâtului-recurent în soluţionarea cererii legitime a reclamantului-intimat, dar apreciază că soluţia adoptată în prezenta cauză este de natură a constitui o reparaţie suficientă pentru eventualul prejudiciu suferit de către reclamant, acesta nedovedind existenţa unor suferinţe morale sau a unui prejudiciu mai grav care ar impune acordarea de compensaţii pecuniare.
Sub acest aspect recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Externe este întemeiat şi va fi admis.
În ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă răspunsul primit a fost în sensul amânării soluţionării solicitării acestuia pentru o dată neprecizată.
Analizând conţinutul adresei pârâtului nr. G5-1/P/694 din 11 martie 2009, singurul răspuns primit de către intimatul-reclamant la solicitările de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, Înalta Curte constată că însuşi momentul în care urma a se efectua programarea în vederea depunerii cererii este explicit amânat pentru un termen nedefinit.
Atitudinea pârâtului-recurent, materializată în conţinutul adresei sus-menţionate, este de natură a-l afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii sale, fapt de natură a atrage incidenţa art. 1 din Legea nr. 554/2004, şi de a crea o stare de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor intimatului - reclamant.
Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanţei de fond.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultăţile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă ar fi trebuit să depună toate diligenţele pentru rezolvarea situaţiei create conform obligaţiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuţiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 21/1991, invocate de către recurent în apărarea sa, aparţin unei forme a acestui act normativ care a suferit modificări, în contextul contestării constituţionalităţii unei asemenea prevederi, fiind abrogate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea OUG nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 12/1991, act normativ intrat în vigoare în noiembrie 2009.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului, fără ca acest fapt să aibă semnificaţia „substituirii puterii executive", aşa cum eronat susţine recurentul.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.
În considerarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1991, în forma în vigoare la momentul depunerii cererii reclamantului, dar şi faţă de dispoziţiile art. 13 din acelaşi act normativ, care prevăd că în prezent cererile de redobândire a cetăţeniei române se pot depune atât la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, cât şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, în vederea facilitării exercitării acestui drept de către solicitanţi, câtă vreme intimatul şi-a exercitat dreptul la alegere în sensul depunerii solicitării la Ambasada României la Chişinău, susţinerile recurentului în sensul delegării totale a responsabilităţii către prima autoritate nu pot fi reţinute, recurentul rămânând titularul obligaţiei ce face obiectul prezentei cauze.
Sub aceste aspecte, recursul este nefondat.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii cererii reclamantului de acordare a daunelor morale, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 840 din data de 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind daunele morale ca nefondat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5382/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5388/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
