ICCJ. Decizia nr. 5301/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5301/2010
Dosar nr. 419/64/2008
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T. SA a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a actului administrativ, respectiv a pct. 4 Anexa nr. 2 (criterii de evaluare şi punctaje care se acordă în cazul atribuirii curselor în trafic judeţean) din ordinul nr. 134 din 30 ianuarie 2007, astfel cum a fost modificat prin ordinul nr. 174 din 09 martie 2007.
În motivarea cererii se arată că la data adoptării ordinului nr. 174/2007, criteriile de evaluare/atribuire a traseelor, atât a celor interjudeţene (Anexa nr. 7a din ordinul nr. 1892/2006), cât şi a celor judeţene (ordinul nr. 134/2007 aşa cum a fost modificat prin ordinul nr. 174/2007).
Printre criteriile de evaluare a punctajelor, ambele acte normative prevedeau la pct. 4 că „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport interjudeţean/judeţean (ordinul nr. 1892/2006, Anexa nr. 7a pct. 4 pentru transportul interjudeţean şi ordinul nr. 134/2007 aşa cum a fost modificat, Anexa nr. 2 pct. 4 pentru transportul judeţean).
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a propus modificarea ordinului nr. 1892/2006 şi a adoptat această modificare prin ordinul nr. 394 din 25 martie 2008 şi prin art. 1 pct. 25 din ordinul nr. 1892/2006 este prevăzută abrogarea pct. 4 din Anexa nr. 7a.
Reclamanta a solicitat Ministrului Internelor şi Reformei Administrative să procedeze la modificarea ordinului nr. 134/2007, modificat prin ordinul nr. 174/2007, respectiv abrogarea pct. 4 din criteriile de evaluare.
S-a considerat că textul de la pct. 4 este nelegal pentru că în Anexa nr. 1 a ordinului nr. 134/2007 se prevede că atribuirea traseelor se face pentru transportul public judeţean de persoane, cu respectarea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1892/2006, iar acest ordin a fost modificat prin abrogarea acestui criteriu.
Pe de altă parte, dispoziţiile Legii nr. 92/2007 şi cele ale ordinului nr. 353/2007 prevăd aplicarea sancţiunii suspendării unei copii conforme a licenţei de transport, dar nu se prevăd cazurile concrete în care se aplică această sancţiune, actul prin care se constată abaterea pentru care se aplică această sancţiune.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 55/F din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată şi a dispus anularea în parte a ordinului nr. 134/2007, respectiv a pct. 4 din Anexa nr. 2 la acest ordin „operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport judeţean”.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prevederile ordinului nr. 134/2007, respectiv pct. 4 din Anexa nr. 2 nu mai respectă dispoziţiile actelor normative în baza cărora a fost emisă O.U.G. nr. 109/2005 privind transportul public local şi Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1896/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora.
S-a arătat că pârâtul susţine că desfăşurarea activităţii de transport judeţean se face în baza altor acte normative, dar instanţa a reţinut că nu sunt stabilite situaţiile clare în care o copie conformă a licenţei de traseu să fie suspendat, problemă care a fost avută în vedere şi în considerentele Deciziei nr. 1614 din 26 noiembrie 2009 a Curţii Constituţionale.
De aceea, nimic nu l-ar împiedica pe pârât să emită un ordin (sau să modifice pe cel în vigoare) astfel încât dispoziţiile să se coroboreze cu toatele actele normative incidente în desfăşurarea activităţii de transport judeţean, iar criteriile de evaluare a punctajelor şi a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean trebuie să concorde şi cu dispoziţiile din Legea nr. 92/2007 şi ordinului nr. 353/2007.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor considerând-o nelegală şi netemeinică pentru că instanţa de contencios administrativ nu poate să se pronunţe asupra oportunităţii emiterii/modificării unor acte administrative.
Conform art. 341 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului au competenţe distincte în reglementarea condiţiilor de evaluare şi de punctare, respectiv Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru traseele judeţene, iar Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru cele interjudeţene.
În materia transporturilor rutiere, ordinul nr. 134/2007 are caracter special şi se completează cu cele ale ordinului nr. 1892/2006 în măsura în care ele sunt compatibile cu reglementările din domeniul transporturilor judeţene.
S-a arătat faptul că criteriile privind vechimea pe traseu şi depunctarea pentru copii conforme suspendate constituie o oglindă a activităţii anterioare a operatorului, iar transportatorii înscrişi în cursele de trafic judeţean sunt supuşi aceluiaşi regim şi nu se poate invoca stabilirea unor condiţii inechitabile de participare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
În prezent, activitatea de transport judeţean face obiectul de reglementare al Legii nr. 92/2007, legea serviciilor de transport public local, iar Normele metodologice de aplicare a acestei legi au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 353/2007.
Textul a cărui anulare se solicită, respectiv pct. 4, Anexa nr. 2 a ordinului nr. 134/2007 avea următorul conţinut: „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport judeţean”.
Reclamanta a arătat că nelegalitatea textului a cărui anulare o solicită rezultă din încălcarea O.U.G. nr. 109/2005 şi a Ordinului nr. 1842/2006 al Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Într-adevăr, ordinul nr. 134/2007 privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor şi a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, la momentul emiterii, a avut ca temei dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, având în vedere că reglementarea privind serviciile de transport public local a fost adoptată prin Legea nr. 92/2007.
Acest ordin a fost modificat prin ordinul nr. 174 din 09 martie 2007, iar textul pct. 4, Anexa nr. 2 a fost preluat din ordinul nr. 134/2007, dar textul din ordinul nr. 174/2007 este în vigoare în prezent, astfel că acesta trebuie indicat de către instanţa de fond.
Însă nu se poate susţine că pct. 4, Anexa nr. 2 din ordinul nr. 174/2007, anterior modificărilor ar fi în contradicţie cu O.U.G. nr. 109/2005, modificată.
Potrivit art. 341 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005 „în vederea atribuirii traseelor, condiţiilor impuse şi punctajele pentru departajare se stabilesc de autoritatea competentă pentru traseele interjudeţene şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru traseele judeţene”.
De fapt, chiar acest text a fost invocat la emiterea Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 174/2007, care a modificat Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 134/2007.
Deci, nelegalitatea textului a cărui anulare se solicită în raport de prevederile O.U.G. nr. 109/2005 nu poate fi reţinută, textul fiind emis tocmai în aplicarea unui text legal.
În ceea ce priveşte nelegalitatea textului în raport de Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1892/2006, nici aceasta nu poate fi reţinută.
Atât în ordinul nr. 134/2007, cât şi Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 174/2007 se prevede că „Atribuirea traseelor pentru transportul public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se face în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, cu modificările ulterioare, precum şi cu respectarea următoarelor prevederi”.
Trimiterea la Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1892/2006 era firească în condiţiile în care era actul normativ care adopta normele de organizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi nu era adoptat un act normativ special referitor la transportul judeţean, însă, chiar în cuprinsul Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor, atât nr. 134/2007, cât şi nr. 174/2007, s-a precizat că pe lângă dispoziţiile Ordinului Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1892/2006 vor fi respectate şi prevederile din acele ordine care stabileau, aşa cum reglementa art. 341 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2005, criterii de evaluare, punctajele şi metodologia de punctare pentru transportul rutier public de persoane în trafic judeţean.
Criteriile stabilite prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin ordinul nr. 174/2007, au rămas în vigoare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 92/2007 deoarece art. 20 alin. (3) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 353/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 92/2007 au prevăzut că toate criteriile de evaluare şi metodologie de punctare sunt cele prevăzute în ordinul nr. 134/2007, modificat prin ordinul nr. 174/2007.
Faptul că ordinul nr. 1892/2006 a fost modificat prin ordinul nr. 394 din 25 martie 2008, iar o dispoziţie similară celei din pct. 4, Anexa nr. 2 a ordinului nr. 134/2007, modificat prin ordinul nr. 174/2007 a fost abrogată nu duce la nelegalitatea textului a cărui anulare se solicită.
Competenţele legale, în ceea ce priveşte transporturile, sunt împărţite, Ministerul Transporturilor se ocupă de reglementările privind transporturile pe traseele interjudeţene în privinţa criteriilor, punctajelor, condiţii de departajare, iar Ministerul de Interne de cele privind transporturile pe traseele judeţene.
Dacă Ministerul Transporturilor a considerat că nu se mai impune un asemenea criteriu pentru traseele interjudeţene nu se poate dispune anularea acestui criteriu în cazul celor judeţene, deoarece nu se încalcă prevederile ordinului nr. 1892/2006.
Ordinul nr. 1892/2006 reprezintă o normă cu caracter general, iar ordinul nr. 134/2007 modificat prin ordinul nr. 174/2007, este o normă cu caracter special şi poate cuprinde norme cu caracter restrictiv care nu sunt cuprinse în norma generală.
În precizarea acţiunii, reclamanta a invocat nelegalitatea pct. 4 din Anexa nr. 2 din ordinul nr. 134 din 30 ianuarie 2007, modificat prin ordinul nr. 174 din 09 martie 2007 şi în raport de prevederile Legii nr. 92/2007, ca act normativ ce reglementează în prezent transporturile judeţene.
Ar trebui precizat faptul că potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 92/2007, legea serviciilor de transport public local: „Copiile conforme ale licenţei de transport sau autorizaţiei de transport se suspendă de către autoritatea de autorizare în cazul săvârşirii unor abateri grave sau repetate de la prevederile contractelor de atribuire a serviciului, precum şi de la reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/sau protecţia mediului”, text apreciat ca fiind constituţional prin Decizia nr. 70 din 15 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, în soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei de fond.
În condiţiile în care chiar Legea nr. 92/2007 a prevăzut posibilitatea suspendării licenţei de transport, iar Normele metodologice de aplicare a legii au prevăzut că toate criteriile stabilite prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 134/2007 modificate prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 174/2007 rămân valabile, nu se poate invoca nelegalitatea pct. 4, Anexa nr. 2 din acest ordin în raport de Legea nr. 92/2007.
Reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 92/2007.
De precizat este faptul că prin Decizia nr. 70 din 15 ianuarie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 39 alin. (2) din Legea nr. 92/2007 şi a stabilit că textul nu încalcă art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la o justiţie şi nici art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, iar prin Decizia nr. 1614 din 26 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, dar în raport de art. 16 din Constituţie (principiul egalităţii în drepturi) şi art. 45 (principiul libertăţii economice).
Este adevărat că chiar Curtea Constituţională, în motivarea soluţiei de inadmisibilitate, precizează că nu se poate pronunţa cu privire la probleme legate de omisiuni legislative, însă acestea nu pot conduce la ideea nelegalităţii unui criteriu stabilit în vederea atribuirii traseelor judeţene.
Dacă în lege nu se stabileşte ce fapte constituie „abateri grave” nu înseamnă că este nelegal actul administrativ ce prevede că va fi depunctat operatorul căruia i-a fost suspendată copia conformă a licenţei de transport.
Soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 55/F din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC T. SA, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5300/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5379/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
