ICCJ. Decizia nr. 5408/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5408/2010
Dosar nr. 5717/1/2010
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2010
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Buzău, solicitând anularea hotărârii nr. 777 din 17 martie 2009, emisă de pârâtă, şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 777 din 17 martie 2009 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Buzău, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de dispoziţiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât, din înscrisurile depuse în probaţiune, rezultă faptul că, în cursul anului 1944, reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu Paşcani, judeţul Iaşi, în altă localitate, comuna Degeraţi, judeţul Mehedinţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Buzău, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a fost o persoană strămutată şi că a suferit persecuţii din motive etnice, probele administrate nefiind concludente în cauză.
A mai arătat că reclamantul nu a fost refugiat, ci strămutat împreună cu persoana juridică unde era angajat, respectiv Depoul CFR Paşcani.
Prin decizia nr. 305 din data de 22 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul şi a modificat sentinţa civilă atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că în mod greşit prima instanţă a stabilit că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea Paşcani, judeţul Iaşi, în localitatea Degeraţi, judeţul Mehedinţi, în cursul anului 1944, probele pe care a fost întemeiată această soluţie nefiind concludente.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere, calificată iniţial ca revizuire, intimatul-reclamant C.N., solicitând anularea acesteia şi, pe fond, recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, acesta a arătat că Înalta Curte a stabilit în mod eronat situaţia de fapt supusă examinării instanţei şi că, pe de altă parte, prin decizii irevocabile ale Înaltei Curţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, mama sa, C.O. şi sora sa, U.M., au obţinut recunoaşterea calităţii de persoană refugiată îndreptăţită la beneficiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.N. şi va anula decizia contestată, pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
Greşeala materială presupune confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care sunt determinante pentru soluţia pronunţată, ipoteză care este întrunită în prezenta cauză.
Înalta Curte arată că judecătorul învestit cu soluţionarea unei cauze are misiunea constituţională de a examina complet elementele depuse în probaţiune, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt, făcând ulterior aplicarea textelor legale incidente în sensul valorificării drepturilor invocate de către parte sau a respingerii pretenţiilor acesteia.
Înalta Curte consideră că este esenţială pentru aflarea adevărului, aprecierea situaţiei de fapt în raport de ansamblul probelor administrate, reţinându-se concluzia comună coroborării acestora.
Or, din reexaminarea întregului ansamblu al înscrisurilor depuse în cauză de către contestator, rezultă în mod convingător faptul că acesta s-a refugiat, împreună cu familia sa, formată din tatăl C.N. (Ne.), mama C.O., sora C.M., unchiul matern B.C. şi bunicii materni B.S. şi B.N., din localitatea Paşcani, judeţul Iaşi, în comuna Degeraţi, judeţul Mehedinţi, strămutarea fiind determinată de teama persecuţiilor pentru motive etnice la care ar fi fost supuşi cetăţenii români de către trupele ruse.
Înalta Curte constată că decizia contestată s-a întemeiat pe erori în identificarea şi coroborarea datelor materiale determinante pentru aprecierea corectă a situaţiei de fapt caracteristică prezentei cauze, în ceea ce priveşte, de exemplu, numele tatălui contestatorului, cunoscut atât ca Ne., cât şi ca N., aşa cum rezultă din înscrisurile din dosar, sau componenţa familiei care, în 1944, a părăsit localitatea Paşcani pentru a locui în comuna Degeraţi.
De altfel, prin deciziile nr. 87 din data de 14 ianuarie 2010 şi nr. 267 din data de 21 ianuarie 2010, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv prin hotărârea nr. 2365 din 18 decembrie 2008 a Casei Judeţene de Pensii Iaşi, necontestată, rudele contestatorului, C.O., C.M. şi B.C. au obţinut recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În aceste condiţii, solicitarea contestatorului de recunoaştere a calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 apare ca întemeiată.
Interpretarea contrară ar contraveni principiului non-discriminării, în condiţiile în care celorlalţi membri ai familiei contestatorului li s-a recunoscut, în mod irevocabil, calitatea de beneficiari ai O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Având în vedere considerentele expuse, care conduc către concluzia că în cauză este întrunită ipoteza motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare şi va anula decizia nr. 305 din data de 22 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa rejudecării cauzei în sensul respingerii recursului formulat de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Buzău împotriva sentinţei civile nr. 101 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de C.N. împotriva deciziei civile nr. 305 din data de 22 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Anulează decizia nr. 305 din data de 22 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, rejudecând cauza, respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Buzău împotriva sentinţei civile nr. 101 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5407/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5418/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
