ICCJ. Decizia nr. 5422/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5422/2010
Dosar nr. 445/2/2009
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 485 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantelor Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ „Spiru Haret” formulată în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea introductivă, reclamantele au solicitat anularea Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 5702 din 23 octombrie 2008 emis pentru aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a)-e) din O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ prin care s-au reglementat valori ale coeficientului de multiplicare de 1,00 pentru calcularea salariilor, de 266,026 pentru funcţia de profesor universitar şi 299,933 pentru celelalte funcţii didactice de predare şi pregătire/instruire practică şi funcţii didactice auxiliare.
Instanţa a reţinut că reclamanta a criticat încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură, dispoziţii care reglementează obligaţia pârâtei de a consulta federaţiile semnatare ale contractului anterior iniţierii oricărui act normativ, însă, aşa cum rezultă din adresa pârâtului din 16 octombrie 2008, instanţa de fond a constatat că sindicatele respective din învăţământ au solicitat aplicarea prevederilor O.G. nr. 15/2008 prin creşterea salariilor de bază cu 9% pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2008, creştere ce a fost luată în considerare tocmai prin emiterea ordinului atacat.
S-a reţinut că cenzurarea legalităţii unui act, cum este ordinul nr. 5702/2008, se face în considerarea actelor normative cu forţă superioară în temeiul cărora a fost adoptat şi implicit care erau în vigoare la momentul adoptări, fără ca modificările subsecvente ale acestor acte normative să aibă relevanţă în analizarea legalităţi actului atacat.
Astfel, instanţa a reţinut că nu poate fi reţinută critica formulată de reclamantă pentru încălcarea unor prevederi ce au intrat în vigoare la o dată ulterioară emiterii acestui act, întrucât legalitatea unui act se analizează raportat la prevederile în vigoare la momentul emiterii sale şi nu raportat la acte normative ce au intrat în vigoare ulterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ „Spiru Haret”.
În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond apreciind că în mod eronat s-a reţinut faptul că sindicatele reprezentative din învăţământ au solicitat aplicarea prevederilor O.G. nr. 15/2008, deşi doar una dintre reclamante a solicitat acest lucru iar prevederile art. 4 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură – Învăţământ prevăd consultarea tuturor federaţiilor semnatare ale contractului, în cazul iniţierii unui act normativ şi/sau act administrativ cu caracter normativ care priveşte relaţiile de muncă şi sistemul naţional de învăţământ.
Astfel fiind, recurenta consideră că, în fapt, la emiterea ordinului atacat au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 14 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură, dispoziţiile Legii nr. 130/1996 şi ale H.G. nr. 314/2001, precum şi dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţia României care prevăd dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond şi sub aspectul că ordinul atacat care reglementează o valoare a coeficientului de multiplicare de 1,00 încalcă prevederile din Legea nr. 221/2008 fiind inferioară celei instituite prin dispoziţiile actului normativ.
Totodată, recurenta a susţinut încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., art. 261 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, susţinând în esenţă că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în baza cărora a fost emis.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul formulat este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate:
Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 5702 din 23 octombrie 2008 care a făcut obiectul acţiunii formulate de recurenta-reclamantă, a fost emis pentru aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a)-e) din O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, prin care s-au reglementat valori ale coeficientului de multiplicare de 1,00 pentru calcularea salariilor, de 266,026 – pentru funcţia de profesor universitar şi 299,933 – pentru celelalte funcţii didactice de predare şi pregătire/instruire practică şi didactică auxiliare.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a analizat legalitatea actului atacat în raport de actele normative cu forţă superioară în temeiul cărora a fost emis, respectiv prin raportare la dispoziţiile O.G. nr. 15/2008 în vigoare la data emiterii.
Criticile formulate de către recurentă cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi 14 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură, ca şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţia României în sensul că anterior emiterii ordinului atacat aceasta nu a fost consultată, sunt nefondate.
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză anterior emiterii ordinului atacat, prin adresa din 16 octombrie 2008 sindicatele reprezentative din învăţământ au solicitat Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului aplicarea prevederilor O.G. nr. 15/2008, iar ordinul nr. 5702/2008 a fost emis în vederea punerii în aplicare a prevederilor acestei ordonanţe.
În ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante referitoare la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ în sensul că prin ordinul atacat s-a reglementat o valoare inferioară a coeficientului de multiplicare celei instituite prin lege, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, legalitatea ordinului atacat se analizează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii acestuia şi nu a unor prevederile legale ulterioare.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este legală şi temeinică, nefiind incident în speţă nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia şi, în consecinţă în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Federaţia Sindicatelor din Învăţământ „Spiru Haret” împotriva sentinţei nr. 485 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5419/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5423/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
