ICCJ. Decizia nr. 5419/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5419/2010
Dosar nr. 223/46/2010
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 72/F-C din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta P.I.I. în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în sensul că a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluţioneze Dosarul nr. 33866/CC/2007 prin emiterea deciziei de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantei.
Instanţa a respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 1800/2007 emisă de Primăria Municipiului Piteşti s-a propus acordarea în favoarea reclamantei de măsuri reparatorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Piteşti, respectiv teren în suprafaţă de 481 m.p. şi construcţii în suprafaţă de 47,77 m.p., imobil ce a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 181/1974.
S-a constatat că dispoziţia primarului mai sus arătată, nu a fost contestată, iar dosarul şi documentele aferente a fost înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei de despăgubire.
În conformitate cu dispoziţiile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, procedura administrativă de soluţionare a acestor dosare presupune parcurgerea mai multor etape, instanţa de fond reţinând că, rezultă din înscrisurile prezentate la dosar, prima etapă a fost parcursă, întrucât dosarul aferent dispoziţiei nr. 1800/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Piteşti şi a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 33866/CC.
Instanţa de fond a reţinut că dosarul reclamantei a fost supus evaluării de către evaluator, fiind întocmit raportul de evaluare conform legii şi a fost transmis cu celeritate în vederea aprobării şi emiterii deciziei conţinând titlu de despăgubiri.
S-a constatat că pârâta a parcurs etapele preliminare ale procedurii instituite prin Legea nr. 247/2005, însă până la acest moment nu a fost emisă decizia de despăgubire, ceea ce justifică interesul reclamantei în obţinerea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.
Cu privire la acordarea daunelor cominatorii, instanţa a apreciat că nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea acestor daune, respectiv necesitatea constrângerii debitorului care persistă prin neexecutarea obligaţiei sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte respingerea apreciată ca nelegală a capătului de acţiune privind obligarea autorităţii pârâte la plata daunelor cominatorii solicitate.
Se arată că daunele cominatorii reprezintă mijlocul legal de constrângere al autorităţii de a executa în termen obligaţia de a emite decizie reprezentând titlu de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit a fost respinsă cererea de acordare a daunelor cominatorii fără a se ţine cont de instanţa de fond, de dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., aspect reţinut şi în decizia nr. 20 din 12 decembrie 2005 obligatorie conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
La dosar, intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată în raport de aspectul de nelegalitate invocat prin motivele de recurs – neacordarea daunelor cominatorii este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Curtea nu va reţine ca aplicabile în cauză a dispoziţiilor art. 5802 şi 5803 C. proc. civ. deoarece în cauză nu există probată reaua-credinţă a autorităţii pârâte în calitate de debitor de a executa o obligaţie reţinută printr-o sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În al doilea rând, Curtea apreciază că în prezenta cauză în raport de obiect devin aplicabile în măsura neexecutării în termen a sentinţei civile nr. 72/FC din 16 aprilie 2010, dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 care au caracter special şi se aplică cu prioritate în raport de dispoziţiile generale prevăzute de C. proc. civ. invocate în recurs de către recurentă.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând, ca legală şi temeinică, sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I.I. împotriva sentinţei nr. 72/F-C din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5418/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5422/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
