ICCJ. Decizia nr. 5428/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5428/2010
Dosar nr. 215/42/2010
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 81 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamantul Club Sportiv F.C.A. Ploieşti în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova şi, în consecinţă, a fost dispusă suspendarea executării deciziei de impunere din 30 noiembrie 2009, emisă de D.G.F.P. Prahova, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 30 noiembrie 2009, s-a stabilit în sarcina reclamantului Club Sportiv F.C.A. Ploieşti plata către bugetul de stat a impozitelor şi contribuţiilor restante în cuantum de 2.595.921 RON, fiind emisă în acest sens decizia de impunere din 30 noiembrie 2009.
Împotriva actelor administrative fiscale reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi a solicitat instanţei de judecată suspendarea actelor până la pronunţarea instanţei de fond, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a constatat că, în cauza dedusă judecăţii, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actelor atacate, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Cu privire la cazul bine justificat, instanţa a constatat că obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei, cu privire la plata impozitului pe salarii şi contribuţii aferente asupra unei baze impozabile şi natura acesteia, aspecte care urmează a fi lămurite cu ocazia soluţionării cauzei de fond.
Cu privire la paguba iminentă, instanţa a reţinut că este vorba de o sumă care prin executare ar provoca reclamantei dificultăţi majore financiare, chiar intrarea în incapacitate de plată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că instanţa de fond a ignorat caracterul specific al actelor administrative care se bucură de prezumţia de legalitate, precum şi faptul că actul administrativ este el însuşi titlu executoriu, neexecutarea acestuia fiind contrară unei bune ordini juridice.
Pe de altă parte, recurenta a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că fiind îndeplinite condiţiile legale pentru a dispune suspendarea executării, motivele invocate de către intimata-reclamantă fiind neîntemeiate şi nesusţinute prin probatoriul administrat în cauză.
Totodată, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, susţinând că în cauză nu a fost îndeplinită condiţia cazului bine justificat întrucât nu au fost precizate în concret care sunt împrejurările din care rezultă o îndoială serioasă în privinţa deciziei de impunere a cărei suspendare s-a solicitat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Intimatul Clubul Sportiv F.C.A. Ploieşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, susţinând, în esenţă, că în mod corect s-a apreciat prin sentinţa criticată că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ atacat întrucât în cadrul procesului executării din oficiu al acestuia trebuie asigurat un anumit echilibru, cât şi garanţii de echitate pentru particulari, ca o protecţie împotriva arbitrariului autorităţilor.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de recurentă, faţă de apărările intimatei şi de prevederile legale incidente în cauză, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în cauză subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greşita aplicare şi interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate:
Potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, se cer a fi îndeplinite cumulativ condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că în mod eronat s-a reţinut prin hotărârea atacată că ar fi îndeplinită în cauză cerinţa cazului justificat, cât şi aceea a pagubei iminente astfel cum sunt acestea definite de dispoziţiile art. 2 lit. t) şi s) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul justificat, instanţa a apreciat ca fiind îndeplinită această condiţie, deşi argumentele invocate referitoare la interpretarea eronată a dispoziţiilor C. fisc. cu privire la plata impozitului pe salarii şi a contribuţiilor aferente, vizau în fapt fondul cauzei şi nu erau de natură să înlăture prezumţia de legalitate a actului fiscal atacat, astfel că nu pot fi reţinute ca o dovadă a îndeplinirii condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil” nu se poate reţine ca fiind îndeplinită, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, întrucât simpla referire la cuantumul sumei şi efectele executării acesteia ca şi referirile la recesiunea economică şi financiară nefiind de natură a conduce la concluzia îndeplinirii acestei cerinţe, în situaţia executării actelor administrativ fiscale atacate.
Reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentinţa atacată va fi modificată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Prahova împotriva sentinţei nr. 81 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de Club Sportiv F.C.A. Ploieşti ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5427/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5429/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
---|