ICCJ. Decizia nr. 5489/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5489/2010
Dosar nr.787/57/2010
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Cu ocazia soluţionării recursului declarat de reclamanta B.Ş. împotriva Sentinţei civile nr. 369/CAF/2010 a Tribunalului Alba Iulia, petenta reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare aprobate prin HG nr. 1120/2006 modificată prin HG nr. 57/2008, raportat la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea excepţiei, B.Ş. a arătat că dispoziţiile hotărârii de guvern contestate sunt contrare legii, întrucât adaugă în mod nepermis la aceasta.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.R.P. a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca nefondată.
Prin Sentinţa nr. 201/F/CA/2010 din 1 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 invocată de petenta B.Ş. în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană Alba pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Alba, A.N.R.P. şi Guvernul României.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond reţinut în esenţă, că obiectul excepţiei îl constituie un act administrativ unilateral cu caracter normativ adoptat după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007.
Având în vedere că art. 8 din Legea nr. 290/2003 cuprinde principiile de funcţionare a comisiilor judeţene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum şi modalitatea de contestarea a hotărârilor adoptate de Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul A.N.R.P., instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile HG nr. 1120/2006, emisă în temeiul art. 13 din Legea nr. 290/2003, nu fac decât să reglementeze procedurile de lucru ale comisiilor judeţene şi ale Serviciului de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu referire expresă la art. 17 din norme.
S-a mai arătat, în considerentele sentinţei atacate, că alin. (4) din art. 17, introdus prin HG nr. 57/2008, vizează procedura de lucru a Serviciului în situaţia exercitării controlului administrativ ierarhic cu privire la hotărârile adoptate de comisiile judeţene, iar stabilirea acestei proceduri de lucru nu reprezintă o adăugare la lege, ci o organizare a aplicării ei, cu referire expresă la art. 13 din lege.
Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că interpretarea şi aplicarea în concret a dispoziţiilor art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului instanţei de contencios competente să soluţioneze litigiul.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta Ş.B., care, fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 - 3041 C. proc. civ., a susţinut critici care se circumscriu motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, susţine recurenta-reclamantă, instanţa de fond a apreciat în mod greşit "că prin hotărârea de guvern nu s-a completat şi modificat legea".
Recurenta argumentează că prin HG nr. 57/2008, care a modificat HG nr. 1120/2006, la art. 17 alin. (4) lit. h) sunt conferite Comisiei centrale atribuţii noi, ceea ce înseamnă o completare a art. 8 din Legea nr. 290/2003 şi o încălcare a regulii potrivit căreia "doar o lege putea completa o altă lege şi în niciun caz o hotărâre de guvern".
Guvernul României, Instituţia Prefectului - Comisia Judeţeană Alba pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 şi A.N.R.P. au formulat întâmpinări prin care au combătut susţinerile făcute de recurentă arătând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947: "(1) În vederea soluţionării cererilor depuse de persoanele îndreptăţite, comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, constituite în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998, republicată, se vor completa pentru aceste cazuri, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu câte un reprezentant şi al celorlalte ministere cu atribuţii în aplicarea prezentei legi. Reprezentantul Secţiei Cadrilater a Asociaţiei Române a Victimelor Represiunilor Staliniste (ARVIS) nu participă la soluţionarea cererilor depuse de persoanele îndreptăţite, potrivit prezentei legi.
(2) Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensaţii, după caz. Hotărârile privind recunoaşterea drepturilor, acordarea despăgubirilor şi/ sau a compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică comisiei centrale constituite în baza Legii nr. 9/1998 republicată, precum şi solicitantului.
(3) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, poate face contestaţie la comisia centrală.
(4) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestaţiile şi le va aproba sau respinge. Hotărârea comisiei centrale se comunică comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, solicitanţilor şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz.
(5) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
(6) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(7) În vederea soluţionării cererilor, comisiile prevăzute la art. 5, precum şi instanţele judecătoreşti pot solicita din oficiu, cu respectarea legii, acte şi informaţii oricăror instituţii publice din ţară sau din străinătate, persoanelor fizice sau juridice".
Într-adevăr, prin art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1120/2006, aşa cum au fost modificate prin articol unic pct. 1 din Hotărârea nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a prevăzut că Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, coordonat de vicepreşedinte, "h) în situaţia în care constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Decizia motivată a vicepreşedintelui se comunică comisiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreşedintele poate solicita comisiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situaţia în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare".
În esenţă, recurenta a susţinut că atribuţiile date vicepreşedintelui Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, de a cere, prin decizie motivată, reanalizarea actelor administrative emise de comisiile judeţene şi, respectiv, de a cere acestor comisii revocarea actelor administrative, în situaţia în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare, constituie atribuţii neprevăzute la art. 8 din Legea nr. 290/2003, ceea ce înseamnă o completare a legii respectiv, susţineri apreciate de instanţa de fond ca fiind lipsite de temei.
Într-adevăr, la art. 13 din Legea nr. 290/2003, legiuitorul a prevăzut că procedurile de lucru ale comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi ale A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 vor fi stabilite prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.
De asemenea, este necontestat că, pe de o parte, activitatea structurilor administrative este guvernată de principiul revocabilităţii actelor administrative, până în momentul când acestea au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, aşa cum rezultă în mod expres din prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, este necontestat că între Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 există raporturi de subordonare ierarhică.
Astfel fiind, dispoziţiile art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu reprezintă o completare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 290/2003, ci constituie o soluţie de reglementare secundară conformă cu prevederile art. 13 din aceeaşi lege şi o transpunere, în cadrul organizatoric de aplicare a acestei legi, a principiilor revocabilităţii actelor administrative şi, respectiv, subordonării/ supraordonării structurilor administrative.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.Ş. împotriva Sentinţei civile nr. 201/F/CA din 1 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5494/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5487/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
