ICCJ. Decizia nr. 560/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 560/2010
Dosar nr. 8164/2/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 541 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea reclamantei F.I. (născută M.) în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, în sensul că pârâtul a fost obligat să procedeze la analizarea/avizarea cererii acesteia în termen de cel mult 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele-morale şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat redobândirea cetăţeniei române încă din anul 2003, iar până la acest moment nu a primit nici un răspuns.
Instanţa de fond a constatat că termenul care a trecut de la înregistrarea cererii de redobândire a cetăţenie române nu poate fi considerat rezonabil, iar lipsa răspunsului la cererea formulată este nejustificat.
În raport de această rezolvare dată capătului principal de cerere, cu privire la capătul de cerere subsecvent privind daunele morale în sumă de 3 lei, instanţa de fond a apreciat că prin admiterea acţiunii se dă o satisfacţie echitabilă, suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.
Reţinând culpa procesuală a pârâtului, conform art. 274-276 C. proc. civ., instanţa l-a obligat la plata a 3 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei) solicitând ca în baza art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., să fie casată hotărârea atacată şi pe fond, să fie respinsă hotărârea acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanţa de fond nu a acordat un nou termen pentru pregătirea apărării, deşi cererea formulată în acest sens a fost temeinic motivată.
Recurentul a arătat că, din acest motiv, s-a aflat în imposibilitate de a formula apărarea, prin depunerea adresei nr. 2589/DC din 11 februarie 2009, din care rezultă aprobarea cererii reclamantei de către Comisia pentru Cetăţenie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele.
Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată din oficiu de instanţă de judecată, Curtea urmează a o respinge în considerarea următoarelor argumente.
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei) a depus la data de 18 decembrie 2009, prin Serviciul Registratură al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ordinul nr. 309/C din 23 ianuarie 2009 prin care s-a făcut dovada că semnatarul recursului - Secretarul de Stat din cadrul Ministerul amintit O.V.O. - este delegat de Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti pentru a semna toate lucrările elaborate de Direcţia Contencios, direcţie care are ca atribuţii, potrivit art. 80 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a M.J.L.C., reprezentarea ministerului în litigiile în care acesta este parte şi de a exercita căile de atac potrivit legii.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei) împotriva sentinţei nr. 541 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine următoarele.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cazul nulităţilor prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
În recurs au fost invocate neîntemeiat aceste prevederi legale, întrucât instanţa de fond a judecat pricina cu respectarea formelor legale, iar neacordarea unui nou termen în vederea pregătirii nu este sancţionată prin lege cu nulitatea şi nici nu s-a pricinuit recurentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite.
Recurentul nu a dovedit susţinerile sale privind vătămarea dreptului la apărare şi în consecinţă, nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii instanţei de fond.
De altfel, cererea de recurs se dovedeşte a fi şi lipsită de interes în raport de actele noi depuse în recurs, din care rezultă că cererea de redobândire a cetăţeniei române, formulată de reclamanta F.I. (născută M.) ce face obiectul dosarului nr. 10126/RD/2003, a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 15 ianuarie 2009.
În aceste împrejurări recursul va fi respins ca rămas fără obiect, întrucât hotărârea instanţei de fond, privind cererea reclamantei de obligare a autorităţii pârâte să urgenteze procedura de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, nu mai subzistă, astfel încât instanţa de control judiciar nu ar putea menţine o atare hotărâre.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul formulat, va modifica, în tot, sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei) împotriva sentinţei nr. 541 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în tot, sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 583/2010. Contencios → |
|---|
